Cosleeping în dormitorul părinților

Published by Eugenia 21.03.2020 - 06:13 in blog,Brazilia,Travelling

Odată cu nașterea primului copil și până acum probabil că am primit un miliard de sfaturi/recomandări/păreri despre ce și cum e mai bine să facem în “creșterea/educarea” progeniturilor.

Un subiect preferat era dormitul cu sau fără copil în pat/cameră. Mă mir că ne le-a trecut prin minte să ne propună să mai închiriem un apartament “perete-n perete” cu cel în care locuiam.

Ce am făcut? Am ascultat, uneori am evitat delicat sau mai brutal subiectul și ne-am pus o întrebare.

De-a lungul celor 10 ani (wow, deja 10 ani) am făcut ce am răspuns fiecare și împreună la întrebarea “Ce simțim?”. Prin urmare:
-> am dormit cu copilul între noi până când am realizat că nu are ce căuta între noi
-> l-am scos dintre noi și l-am pus lângă mine în pat până când am realizat că miros prea tare a lapte și-s tentantă
-> l-am mutat lângă tată-su până când am realizat că nu prea ne odihnim niciun dintre noi doi și l-am mutat iar lângă mine
-> l-am pus să dormă într-un cort în camera alăturată cât timp am fost în Brazilia până când am realizat că prin pervazul geamurilor ar putea intra oricând un șarpe
-> l-am readus între noi până la revenirea în România
-> în noua casă l-am pus în propria lui cameră până când am realizat că mai bine luăm o saltea mai mare și nu mai petrec toată noaptea plimbându-mă dintr-o cameră în alta odată cu fiecare trezire nocturnă
-> am luat salteaua și l-am readus în cameră, lângă noi
-> când au fost deja doi, l-am lăsat pe primul cu taică-su pe salteaua mișto și tare, iar eu am dormit cu mezinul într-un pat de o persoană până când mi-a fost mai ușor să mă așez și să mă ridic de pe saltea după operația de cezariană
-> apoi am revenit cu tot cu mezin pe salteaua cea mare, puștoica fiind mutată iar în camera ei
-> i-am avut iar pe amândoi în cameră, de-o parte și de alta a saltelei până când ne-am săturat de ei și i-am mutat în camera lor
-> după numeroase drumuri nocturne i-am adus iar în dormitor, unul lângă patul nostru, altul la picioare (deh, stăteam într-un apartament)
-> i-am dat iar afară din dormitor, punându-i împreună într-o cameră
-> i-am separat în camere diferite
-> i-am repus în camera lor, paturi lipite
-> le-am despărțit paturile că se încăierau peste noapte (pașii ăstia 2 i-am repetat vreo 2 ani)
-> au vrut în sfârșit să stea separat și sperau că Valencia va fi locul. Însă, din cauza multiplilor factori pe bază de frig am decis că mai bine mai rămân o iarnă împreună în aceeași cameră.
-> am ajuns în Brazilia și în sfârșit au fost amândoi pregătiți să stea în camere separate.

Și noi la fel…până când a apărut juniorul și… am luat-o de la capăt.

Acum suntem la un nou pas, dorm cu juniorul și/sau cu ăi mari și/sau cu Pedro pe 2 saltele 🙂 Una mare a devenit deja mică 🙂

Concluzia: copiii vor să doarmă cu părinții și părinții vor să doarmă cu copiii. Exact așa este natural și normal! Ce, în peșteri sau în copaci aveam camere separate? Nu prea cred!
Câți ani? Până când n-or mai vrea, ei sau părinții.
E mai grav când nu mai vor ei. Că de acolo și până la telefonul săptămânal sau lunar primit de la ei mai rămân doar 1-2-3 ani. Și apoi începem să ne plângem pe umeri unul altuia de dorul lor.
Cam întortocheată povestea asta cu co-sleeping-ul.

Zilele trecute am pus în formă patul ideal al familiei pe baza culorilor preferate (de aici dezarmonia de culori din tablou) cu o mică dezbatere nefinalizată din partea copiilor pentru cea a juniorului. Așa că el a primit două culori.

Altfel, vă mai arăt puțin din spectacolul de lumini și culori local.


Ziua 6 – San Pelayo şi Torellobaton

Published by Eugenia 26.04.2013 - 00:40 in blog,Travelling,hobbies

Obosiţi puţin de agitaţia oraşelor şi inspiraţi de parcul din Valladolid, ne-am pus pe căutat un loc de înnoptat mai aproape de natură. După ceva vreme de căutat l-am găsit, Centro de San Pelayo.
Centro de San Pelayo
San Pelayo este un sătuc în care ajungi cam în 35 de minute de mers cu maşina din Valladolid, înconjurat de dealuri cultivate cu grâu sau acoperite cu panouri foto-voltaice, precum acesta.

San Pelayo mai are acum aproximativ 40 de locuitori, majoritatea peste 50 de ani. Casele sunttipic spaniole, adică cu uşa direct în trotuar şi o casă de 2 etaje care iese în evidenţă, chiar de la distanţă.
Ei bine acea casă de 2 etaje este chiar Centro de San Pelayo.

House in San Pelayo

Am căutat linişte, natură şi relaxare, şi le-am găsit.
Casa, construită pe stilul spaniol, din blocuri de piatră, nefinisate nici pe interior, nici pe exterior are o uşă impunătoare. La un prim ciocănit la uşă, ne întâmpină o doamnă blondă, zâmbitoare şi care vorbeşte foarte repede într-un dialect puţin diferit de cele pe care le-am auzit până acum în Spania.

Cu acelaşi zâmbet pe faţă, ne arată camera unde vom sta şi stabilim că următoarele zile le vom petrece acolo, odihnindu-ne şi mâncând ceea ce chiar dânsa ne va pregăti.

Fresh salad in Centro de San Pelayo

Coborând la cină, avem surpriza să vedem focul din şemineu aprins şi o masă de 2 persoane aranjată foarte frumos, cu flori şi lumânări aprinse.

Este clar, doamna are o atenţie grozavă la detalii. Totul arată impecabil, iar micile detalii fac diferenţa. Primele semne ne conving că am făcut o alegere grozavă cu această locaţie. Ca şi hotelul Valonsadero, şi Centro de San Pelayo are cotaţia FABULOS pe Booking.com. Şi pe bună dreptate.

Pe drumul către San Pelayo, am trecut pe lângă un frumos castel. Aflăm de la Senora Assuncion că este dechis spre vizitare şi duminica, aşa că ne îndreptăm spre el. Castelul Torellobaton, pe care l-am poreclit “castelul Toblerone” arată impecabil, chiar dacă a fost construit în secolul XV. De asemenea, este unul dintre cele mai bine conservate castele din provincial Castilla y Leon.

Torellobaton Castle from street

Vizitându-l aflăm cu uimire că în el au fost filmate în anul 1961 scene din binecunoscutul film El Cid, a căror protagonisti au fost frumoasa Sophia Loren şi sprâncenatul Charlton Heston.
Torellobaton Castle Dobrestii in Torellobaton

Up in Torellobaton Castle On Torellobaton Castle

Restul zilei l-am petrecut la Hacienda, cum ne place să numim Centro de San Pelayo, în cântece de păsărele şi băzâit de albine. Au fost 2 zile în care ne-am încărcat bateriile înainte de ultima bucată a excursiei prin Spania.

Fericiţi şi odihniţi, mulţumim senorei Assuncion, ne îmbrăţişăm şi pornim la drum. Mai avem o singură oprire înainte de a decola din Madrid.


Ziua 5 – Valladolid

Published by Eugenia 24.04.2013 - 00:52 in blog,Travelling,hobbies

Valladolid are şi el farmecul lui. Însă recunosc, că nu la fel ca al frumoaselor oraşe deja vizitate, precum Toledo sau Leon.

Ce ne-a impresionat a fost Catedrala din Valladolid care este şi astăzi construită doar pe jumătate. Interiorul este cât se poate de simplu, tipic multor catedrale catolice, însă exteriorul te duce cu gândul la ceva deloc plăcut. De fapt, din considerente policitce şi religioase nu a mai apucat să fie vreodată terminată, deşi destinul iniţial era acela de a fi cea mai mare catdrală din întreaga Spanie.

Valladolid Catehdral

Dându-i ocolul, am găsit statuia lui Miguel Cervantes şi un pasaj care ne-a amintit de Pasajul Victoria.
Miguel Cervantes Pasaj

Aici, dragă Ina, am găsit un birt care îţi poartă numele. Aşa că nu l-am putut rata din turul fotografic.

La Ina Dobrestii in Valladolid

Plaza Mayor ne-a plăcut de asemenea, drept pentru care am zăbăvit ceva vreme acolo uitându-ne cu admiraţie la valladolienii care au ieşit la plimbarea de sâmbătă după-amiaza.

Plaza Mayor Valladolid1 Plaza Mayor Valladolid

Este foarte interesant exerciţiul de a observa oamenii. Nu puteam trece neobservate doamnele de peste 40-50 de ani care sunt atât de elegante şi îndrăzneţe de a purta haine viu colorate. Bravo lor că nu s-au lăsat închistate în acele tipare care spun că roşu este doar pentru puştoaice.

Totodată este foarte fain să observi familiile cu copii. Să vezi cum cei mici se tăvălesc pe jos prin toată piaţa, chiar dacă sunt îmbrăcaţi cu haine de “sărbătoare”, iar părinţii îi întreabă zâmbind ce fac.

Sau cum o domnişoară extrem de frumuşică şi elegantă a ieşit la plimbare avându-i la brat pe tatăl şi mama sa, la fel de elegantă şi marcantă.

Prânzul l-am luat într-o tavernă, binenţeles, numită Vino Tinto, unde iar am “călcat strâmb” printre preparatele porcine specifice locului şi a unui vin roşu excelent.
Taberna Vino Tinto

După aproape un ceas de observat oamenii care treceau prin piaţă, am plecat înspre parcul central. Acolo, ne-au întâmpinat aleile de nisip încadrate de o vegetaţie luxuriantă în care o mulţime de păsări cântătoare îşi repetau trilurile suave.

La un moment dat am auzit şi cântecul păunilor. Aşa că, mânaţi de curiozitate am ajuns în centrul parcului, unde mai bine de 10 păuni îşi fâlfâiau frumos penaj în faţa câtorva păuniţe, aparent inabordabile şi dezintersate de toată strădania masculilor.
Peacock in Valladolid5 Peacock in Valladolid4

Peacock in Valladolid3 Peacock in Valladolid2

Peacock in Valladolid1 Peacock in Valladolid
Astfel am avut norocul de a fi martorii unui impresionant moment de rut susţinut de vreo 2 păuni. Amazing.

A conceited rooster A different rooster

Cu ce plecăm din Valladolid? Cu gândul la natură, eleganţă şi relaxare.

Valladolid 6 Valladolid 4

Valladolid 5 Valladolid

Valladolid3 Valladolid2


Ziua 4 – Leon

Published by Eugenia 21.04.2013 - 21:45 in blog,Travelling,hobbies

Drumul de la Burgos la Leon l-am făcut de data asta pe autostradă, discutând mult despre ce înseamnă Camino de Santiago şi spunându-ne că vrem să-l facem şi noi cândva, unul pe jos, altul cu bicicleta. Aici, mai avem de negociat 🙂
Camino de Santiago sign Camino de Santiago

Camino de Santiago by bike Camino de Santiago by foot

Fiind totuşi un oraş destul de perindat, Leon oferă multe locuri de înnoptar, însă destul de scumpe pentru ceea ce oferă. Nebeneficiind de cine ştie ce servicii de cazare de data asta, am reuşit să ne trezim devreme şi să o luăm la pas prin oraş.

Leon-ul este un oraş foarte frumos, de care te cam îndrăgosteşti când îl vezi. E greu de descris farmecul pe care îl emană, aşa că mai bine las imaginile să vorbească de la sine:
Catedral de Santa Maria de Leon

Casa de Botines- Gaudi Leon 1

Farmacia City wall

La Lola Leon 3

Building in Leon Leon

Modern Art New Art

Însă un lucru ne-a făcut să ne dorim şi mai mult să locuim cândva în Spania: faptul că poţi merge în baruri şi taverne cu copiii.
Da, în Spania vezi deseori intrând sau ieşind din birturi părinţi cu bebelani destul de mici plimbaţi în cărucioare. Şi ca cei mici să se bucure şi ei de plimbări, cărucioarele sunt destul de înalte:)

Da, în Spania este interzis fumatul în interiorul locurilor în care se poate şi mânca. Cu aşa reguli să tot îţi iei copii după tine la un tapas şi un pahar de vin roşu. Că doar în zona asta a Spaniei vinul roşu este cel mai bun 🙂

Prânzul l-am luat într-un birt numit El Besugo din vestitul cartier El Barrio Húmedo. Birtul avea barul jos şi restaurantul la etajul 1. Meniurile au constat într-o ciorbă de fasole cu scoici :), o ciorbă de varză, o imensitate de bucată de merluciu servit “a la plancha”-la grătar şi o tocăniţă de viţel, asezonate cu un pahar de vin roşu. Ciorbele au fost absolut delicioase, ceea ce a făcut ca felul 2 să fie mâncat cu greu. Noroc însă cu vinul care mai înmuia situaţia 🙂
El Besugo-Leon Lunch at El Besugo-Leon

În Leon, indiferent ce oferă spre vânzare, magazinele atrag atenţia trecătorilor prin veselia culorilor. Cu greu te abţii să nu caşti ochii minute în şir la vitrinele colorate.
Shop with pork products Tree of candies

The Smurfs Colored shop

Ne-ai plăcut mult dragă Leon. Cu siguranţă ne vom revedea!


Ziua 3 – Valonsadero-Burgos-Leon

Published by pedro 19.04.2013 - 15:36 in blog,Travelling,hobbies

Azi am mers mai mult cu maşina şi mai puţin cu propriile picioarele. Asta pentru că am vrut să ajungem neapărat în Leon. Şi bine am făcut, dar despre Leon în articolul următor ☺
Hotel Valonsadero

După ce am plecat de la hotelul fabulos despre care v-am povestit, am luat-o la picior în căutarea picturilor rupestre ascunse destul de bine printre stâncile muntelui Valonsadero. Vopseaua folosită era un amestec intre praf de roca muntelui şi grăsimi animale, iar metoda de pictură era în deosebi degetul şi pe alocuri, se crede, că au fost folosite şi beţe 🙂
Rupestral pictures2

Rupestral pictures1

Rupestral pictures

Când am terminat turul picturilor rupestre am pornit mai departe spre Burgos, oraşul ales a fi Capitala Spaniolă a Gastronomiei pentru 2013 şi un loc de repaus pentru pelerinii care fac Camino de Santiago.
Burgos street

Când am ajuns în oraş ne-am dat seama cât e frig doar uitându-ne la cei câţiva oameni de pe stradă care erau îmbrăcaţi de iarnă. Chiar şi bordul maşinii arăta 10 grade. Brusc am schimbat ţinutele înainte de a o lua la picior ☺
Plaza Mayor in Burgos

După ce am văzut catedrala pe dinafară, pentru că era închisă din pricină de siesta, am căutat printre multele birturi închise unul de unde să putem mânca ceva. Şi l-am găsit, pe numele lui Taberna de Los Herreros. Am servit câteva tapas şi o porţie de creveţi în ulei cu usturoi, o ală mică placere culinară dobândită în timpul vizitelor prin Spania.
El tapas

După aceea am mai dârdâit puţin prin oraş şi am pornit mai departe către Leon, locul unde doream să înnoptăm. Ajungând seara târziu tot ce am reuşit să facem a fost să găsim un bar cu wi-fi şi să ne căutăm cazare. Însă nu puteam merge la culcare fără să vedem frumoasa La Catedral de Santa Maria.

Şi acum alte câteva poze cu ce am mai prins pe drum către Burgos şi Leon:
Dobrestii

Water levels in Plaza Mayor de Burgos

The towns gate

La Catedral de Burgos

La Catedral de Burgos

The pilgrims

La Catedral in Burgos

Good job

Cu baietii

El Toro in Burgos

Câteva poze făcute în ziua 2 în împrejurimile muntelui Valonsadero:
Elm Trees

Tree and sky in Valonsadero

Horses in Valonsadero

Casa del Guarda

Stork in Valonsadero


  • April 2020
    M T W T F S S
    « Mar    
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    27282930  
  • Un magazin cu inimă de mamă - www.mamagazin.ro Pentru copii sănătoși