We live and this is taking all our time|Trăim şi asta ne ocupă tot timpul

[lang_ro]Până nu de mult am auzit expresia asta sub forma: “Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”. De cele mai multe o spuneau cei frustaţi, supăraţi dintr-un motiv sau altul că stau în România, pe români sau pe viaţa pe care o duc. Nu-mi mai aduc aminte dacă vreunii dintre aceştia au şi schimbat ceva în privinţa asta. Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc.[/lang_ro][lang_en]Not long ago, I heard this phrase in this form: “We live in Romania and this is taking all our time.” Many times I heard it from people that were frustrated and upset for living their lives in Romania, angry on other Romanians or simply their life. I don’t recall if these guys did something about it. But this is not the thing I want to talk about.[/lang_en]

[lang_ro]Aseară, la o oră târzie din noapte, înainte de a călca pe tărâmul somnului, am mai avut o revelaţie. Nu din aceea extrem de importantă, dar destul de importantă ca să mă bucure şi să visez frumos :)[/lang_ro][lang_en]Late last night, before going on the land of sleep, I had another revelation. Not an extremely important one, but pretty important to please me and make dream so nice :)[/lang_en]

[lang_ro]Suntem din ce în ce mai mulţi oameni care TRĂIM şi care SIMŢIM. Şi asta mă bucură extrem de mult. Teoria asta se aplică de la individual la general. Da, poate printre cunoscuţii mei sunt mai mulţi, dar şi printre cunoscuţii cunoscuţilor mei sunt din ce în ce mai mulţi, şi tot aşa.[/lang_ro][lang_en]We are more and more people that LIVE and FEEL. And this makes me very very happy. This theory applies from individual to general. OK, maybe among my fellows I know many, but also among my fellows’ fellows they are more and more, and so on.[/lang_en]

[lang_ro]Văd, cunosc sau citesc zilnic despre oameni care părăsesc sistemul în care au trăit până acum, doar ca să simtă că fac ceva în această viaţă. Unii îşi depăşesc cu mult limitele. Unul dintre exemple este Paul Dicu, care a dus la bus sfărşit experienţa Maratonul de Sables, una dintre cele mai dure competiţii din lume: 250 Km parcurşi prin deşert, în 7 zile, cu tot bagajul de care ai nevoie (inclusiv apa) în spate. Câmpenii au renunţat la confortul vieţii de manageri de succes în România pentru a trăi în mijlocul unei jungle, cu toate bunele şi relele care îi ajută să se redescopere şi să simtă ceea ce trăiesc. Alex Găvan face faţă provocărilor unor vârfuri de peste 8000 m fără oxigen suplimentar şi fără ajutorul serpaşilor, doar pentru a simţi fericirea şi bucuria acestei vieţi. Sau Lola care “lucrează” la o fabrică de vise unde sentimentele fac ca mărgelele pe care le pictează să fie atât de frumoase.[/lang_ro][lang_en]I see, meet and read daily about people that leave the system in which they lived until now, just to feel that they are doing something in this life. Some of them go beyond their limits. One of them is Paul Dicu, which passed the finish line of Marathon de Sables, one of the toughest competition in the world: 250 km in the desert, in 7 days, with all the luggage you might need (including water) in your backpack. Câmpenii
left the comfort zone that the managerial jobs offered them in Romania just to live in the middle of the jungle, with goods and bads only to rediscover themselves and feel what they are living. Alex Găvan is facing all the challenges of the 8000 m climbs without supplementary oxygen and Sherpa support just to feel the happiness and joy of this life. Or Lola that “works” on a dream factory where feelings make the beads she paints to be so beautiful.[/lang_en]

[lang_ro]Lewis înoată la polul Nord într-o apă neagră şi adâncă de 4200 m a cărei temepratură este de “numai” -1,7 grade, sau Roz pleacă cu barca peste Atlantic sau Pacific într-o călătorie pe cont propriu, în primul rând pentru a simţi că trăiesc şi totodată pentru a arăta lumii că Pământul este minunat dar totodată suferind de atâta poluare.[/lang_ro][lang_en]Lewis swims at North Pole in a deep 4200 m black water having “only”-1.7 degrees, or Roz that leaves on her own with a boat over Atlantic or Pacific in a journey for feeling that she is living and on the same time to show the world that The Earth is so wonderful but in so much suffer because of the pollution.[/lang_en]

[lang_ro]Lucrul pe care eu l-am învăţat din poveştile acestor oameni şi nu numai este că viaţa merită trăită, oricum crede şi simte fiecare dintre noi că îi aduce fericire şi bucurie. Şi făcând asta, copiii noştri ne vor vedea şi probabil că îşi vor dori şi ei să facă acelaşi lucru, iar lumea va fi văzută prin şi mai mulţi ochi ca fiind minunată şi fascinantă. Iar asta nu poate să însemne decât un viitor mai fericit pentru noi toţi.[/lang_ro][lang_en]The thing I learned from these stories and not only is that life deserves to be lived, in our own way that offers us a state of happiness and joy. And by doing this, our kids will see us and the world will be seen through much more eyes as being wonderful and fascinate. And this can mean a single thing: a happier future for all of us.[/lang_en]

[lang_ro]Căutaţi să cunoaşteţi oameni care iubesc viaţa şi care o trăiesc din plin. Avem destui printre noi, e nevoie doar să deschidem ochii şi să-i vedem. Aveţi însă grijă, treaba asta este molipsitoare. Cu cât o să cunoaşteţi mai mulţi astfel de oameni, cu atât o să porniţi în nişte căutări interioare şi nu numai, ale căror rezultate vă pot bucura într-o bună zi. Asta nu înseamnă că viaţa va fi numai lapte şi miere. Ba din contră, drumul către fericire este presărat şi cu momente grele, poate de neimaginat la momentul startului.[/lang_ro][lang_en]Try to meet people that love life and live it. They are many around us but the only thing we have to do is to open our eyes and see them. But be careful, this is a contagious thing. The more people you know, the more intrigued you will be to go exploring your inner self and not only, which results’ can make you happy someday. This doesn’t mean that life will be only milk and honey. On the contrary, the way to happiness has its tough moments, maybe some of them unbelievable at the starting point.[/lang_en]

[lang_ro]Copiii sunt nişte “triggere” pentru viziunile astea. Urmăriţi-i cu toată fiinţa voastră cum explorează această lume în care au venit, trăiţi împreună cu ei micile bucurii ale fiecărei descoperiri făcute, studiaţi-le comportamentele prin care reuşesc să meargă sau să vorbească, de exemplu. Comportamentele astea nu sunt decât dovezi indistructibile că omul este o fiinţă a succesului şi a perseverenţei.[/lang_ro][lang_en]Kids are triggers for these visions. Follow them with all you body and mind to see how they explore this world they arrived in, live together the happiness of small discoveries, study their behaviors through which they manage to walk or talk. These behaviors are indestructible proves that man is a human being designed to succeed and be persistent.[/lang_en]

[lang_ro]Însă totul se întâmplă numai cu o condiţie: să ne dorim cu adevărat acest lucru. Fără dorinţă, drumul pare imposibil, dacă nu cumva chiar aşa este. Fără o dorinţă suficient de puternică, ni se va părea că toate lucrează împotriva noastră, oamenii ne vor răul, iar viaţa este “a bitch”. Şi uite cum ajungem tot la fiecare dintre noi, la ce ne dorim, la ce vrem şi credem că putem să facem, la cum ne spunem mai mult decât simţim că suntem mici, că nu putem schimba lumea şi că singurul lucru pe care îl putem face este să ne resemnăm că asta e sau cum zic unii români: “Las-o mă că merge ş-aşa!”[/lang_ro][lang_en]But this is possible with only one condition: to really really want it. Without desire, the way seems to be impossible or it actually is. Without a strong desire, we might think that everything works against us, people want the bad things for us to happen and “life is a bitch”. And look how we get to ourselves, to our desires, to what we want and think we can do, to how we say to ourselves more than we feel that we are small, that we can not change the world and the only thing we can do is to resign ourselves that this is it and how some Romanians say: “Leave it like this ’cause it works!”[/lang_en]

[lang_ro]În final totul se rezumă la propria noastră persoană, la propriile noastre simţiri, experienţe şi dorinţe. Depinde doar de noi dacă o luăm uşor, pas după pas în căutarea fericirii şi visului care să devină realitatea noastră.[/lang_ro][lang_en]Finally everything is about our own person, our believes, experiences and wishes. It depends on us to take it slowly, step by step looking for the happiness and dream that can become our reality.[/lang_en]

02 comments on “We live and this is taking all our time|Trăim şi asta ne ocupă tot timpul

    • Eugenia , Direct link to comment

      @Mariana: Mulţumi şi bine v-am regăsit 🙂 Şi felicitări şi ţie Mariana 😉
      Blogul celor 5 călători de pe ici pe colo îl ştim şi l-am citit încă dinainte de a pleca la drum noi înşine. Oricum, ideea este faină şi cu siguranţă o vom mai repeta 🙂
      Ups…nu mai spun nimic altceva.

      Te pupăm,
      Dobreştii

Leave a comment

Your email address will not be published.