Drumul de la Burgos la Leon l-am făcut de data asta pe autostradă, discutând mult despre ce înseamnă Camino de Santiago şi spunându-ne că vrem să-l facem şi noi cândva, unul pe jos, altul cu bicicleta. Aici, mai avem de negociat 🙂
Fiind totuşi un oraş destul de perindat, Leon oferă multe locuri de înnoptar, însă destul de scumpe pentru ceea ce oferă. Nebeneficiind de cine ştie ce servicii de cazare de data asta, am reuşit să ne trezim devreme şi să o luăm la pas prin oraş.
Leon-ul este un oraş foarte frumos, de care te cam îndrăgosteşti când îl vezi. E greu de descris farmecul pe care îl emană, aşa că mai bine las imaginile să vorbească de la sine:
Însă un lucru ne-a făcut să ne dorim şi mai mult să locuim cândva în Spania: faptul că poţi merge în baruri şi taverne cu copiii.
Da, în Spania vezi deseori intrând sau ieşind din birturi părinţi cu bebelani destul de mici plimbaţi în cărucioare. Şi ca cei mici să se bucure şi ei de plimbări, cărucioarele sunt destul de înalte:)
Da, în Spania este interzis fumatul în interiorul locurilor în care se poate şi mânca. Cu aşa reguli să tot îţi iei copii după tine la un tapas şi un pahar de vin roşu. Că doar în zona asta a Spaniei vinul roşu este cel mai bun 🙂
Prânzul l-am luat într-un birt numit El Besugo din vestitul cartier El Barrio Húmedo. Birtul avea barul jos şi restaurantul la etajul 1. Meniurile au constat într-o ciorbă de fasole cu scoici :), o ciorbă de varză, o imensitate de bucată de merluciu servit “a la plancha”-la grătar şi o tocăniţă de viţel, asezonate cu un pahar de vin roşu. Ciorbele au fost absolut delicioase, ceea ce a făcut ca felul 2 să fie mâncat cu greu. Noroc însă cu vinul care mai înmuia situaţia 🙂
În Leon, indiferent ce oferă spre vânzare, magazinele atrag atenţia trecătorilor prin veselia culorilor. Cu greu te abţii să nu caşti ochii minute în şir la vitrinele colorate.
Ne-ai plăcut mult dragă Leon. Cu siguranţă ne vom revedea!
