Cele 3 nume de mai sus au reprezentat locatiile pe care le-am vizitat astazi, 23.04.09 in Indonezia. Dar hai sa va povestesc cate ceva despre ele.
Ziua a inceput de dimineata; mai exact la 7:30 🙂 Ghidul nostru de azi, Rinton, un indonezian care rupea destul de bine engleza, a venit sa ne ia cu masina pentru un traseu de 11 ore care ne-a lasat cu “rasuflarea taiata”.
Prima oprire a fost Prambanan – cel mai mare templu hindus din Java Centrala. Am ramas muti de admiratie in fata a ceea ce oamenii secolului 9 e.n. au putut crea in numele credintei lor. Imaginati-va o gramada mare de pietre asezate simplu unele peste altele fara niciun fel de mortar (sau altfel de adeziv) intre ele si care formau un templu superb. Absolut, uimitor!!! Dupa o serie de fotografii facute de la distanta ne-am luat inima in dinti si ne-am apropiat mai mult de templu. Intrarea era strajuita de o pancarda pe care era mentionat faptul ca acest templu se afla pe lista monumentelor
Unesco la pozitia 642.
In mai 2006, un cutremur cu magnitudinea de 5.8 grade pe scara Richter a ucis aproape 6.000 de oameni si a afectat destul de rau si acest templu. Chiar si astazi, o mare parte era inchis vizitatorilor din cauza lucrarilor de restaurare.
Chiar daca la prima vedere ai putea spune ca nu sunt altceva decat multe pietre, cand te apropii de el te trec fiori cand te gandesti cat de bine a fost gandita intreaga lui structura de a rezistat pana in zilele noastre.
Urmatoarea punct unde am ajuns azi a fost muntele Merapi, cel mai activ vulcan din Indonezia. In agenda noastra aceasta etapa era descrisa asa: “walking on lava, playing with fireworks”. Din pacate sau din fericire, azi am prilejul doar sa ne plimbam pe lava pietrificata. Cand am ajuns la cel mai aproape punct de varful vulcanului pana la care au voie sa urce turisti si nu numai (6 km de varf) ne-a aparut in fata ochiilor un peisaj inspaimantator; o albie de rau de lava aparuta in mijlocul junglei, bucati de pereti ai caselor care au fost efectiv 
topite de lava venita din inima vulcanului, bolovani imensi, precum si un buncar in care oamenii din zona au incercat sa se adaposteasca de furia naturii dezlantuite si care din pacate nu au reusit sa-i faca fata.
Sentimentul pe care il ai in momentul in care vezi forta si puterea naturii este unul de o imensa “micitate”. Noi oamenii, oricat de mult evoluam si ne dezvoltam, in fata naturii nu puteam fi niciodata mai mari sau mai buni . Si aici, pe muntele Merapi devii cel mai constient de acest lucru.
Dupa toate gandurile si scenariile sumbre pe care ni le-am imaginat ca s-ar fi intamplat la ultima eruptie a vulcanului, am decis ca e momentul sa ne inveselim putin si sa privim viata cu optimism. Drept urmare am facut cateva fotografii, am mancat ceva si am luat drumul Borobudurului.
Borobudur este un mare templu Buddhist din Indonezia. A fost al treilea loc vizitat azi care ne-a lasat fara cuvinte. Simteam aceeasi mare admiratie pentru cei care l-au ridicat ca si in cazul templului Prambanan. Chiar daca ploaia a inceput chiar cand am ajuns la poalele templului, asta nu ne-a impiedicat sa-l studiem in detaliu mai bine de 2 ore. Atat templul cat si intreaga zona plina de verdeata si de liniste din jur care te indemnau la contemplare.
Inca odata ne-am spus ca suntem foarte norocosi pentru ca avem sansa sa vedem aceste lucruri minunatete aflate pe Pamant.
Cu gandul la excursia de maine, ne-am luat ramas bun de la aceste locuri cu speranta ca le vom mai vedea si alta data, poate impreuna cu gemenii planificati 🙂
Soarele deja a apus si noi am luat-o inapoi spre Yogyakarta pentru a ne pregati pentru urmatoarele aventuri. Sincer nu stim cand vom mai avea acees la internet, dar promitem ca imediat cum il gasim va povestim ce am vazut si ce am mai facut in super concediul din Asia.
Noapte buna dragilor!
Later edit: scumpa mea sotie a uitat sa treaca inca o vizita facuta in aceasta zi. Inainte sa ajungem la Borobudur, am avut o oprire pe drum cu scopul de a manca pranzul. Dupa ce ne-am ospatat foarte bine intr-un restaurant excelent (si cam piperat la pret, evident), am fost dusi si la un atelier de prelucrare a argintului, unde ni s-a explicat intregul proces de prelucrare si unde puteam sa vedem localnicii cum fac brose, cercei sau alte minuntatii chiar in fata noastra. Dupa cum se vede, am adaugat si cateva poze 😉