Astorga: finalul zilei multicolore

Published by Eugenia 05.06.2014 - 12:25 in blog,Camino de Santiago

Astorga este un oras important pe harta Caminoului Frances pe care l-am inceput pe 19 mai 2014.

Imediat ce am ajuns ne-am oprit in prima piata si ne-am bucurat de bucataria locala.

In albergue vad printata aceeasi harta a Caminoului pe care m-am uitat prima data cand m-am hotarat sa il fac.
O fotografiez marcand punctul unde am ajuns. Chiar nu mai am mult, nu?

Pe lista locurilor de vazut in Astorga aveam 3 pozitii: muzeul ciocolatei, palatul lui Gaudi si catedrala. Din pacate pe primul l-am ratat datorita orarului, insa palatul lui Gaudi si catedrala nu.
Si pentru ca de multe ori fotografiile vorbesc de la sine, inchei cu multe fotografii si bine cunoscutul Buen Camino!

IMG-20140609-WA009

IMG-20140609-WA010

IMG-20140609-WA011

IMG-20140609-WA012

IMG-20140609-WA013

IMG-20140609-WA014

IMG-20140609-WA015

IMG-20140609-WA016

IMG-20140609-WA017

IMG-20140609-WA018

IMG-20140609-WA019

IMG-20140609-WA020

IMG-20140609-WA021

IMG-20140609-WA022

IMG-20140609-WA023

IMG-20140609-WA024

IMG-20140609-WA025

IMG-20140609-WA026

IMG-20140609-WA027

IMG-20140609-WA028

IMG-20140609-WA029

IMG-20140609-WA030

IMG-20140609-WA031

IMG-20140609-WA032


Leon – Astorga: o zi multicolora

Published by Eugenia 04.06.2014 - 18:05 in blog,Camino de Santiago

Dupa un nou mic dejun copios, mi-am luat ramas bun de la frumosul Leon si am pornit spre Astorga.
Ca sa pot ajunge in timp util la Santiago de Compostela am hotarat sa iau autobuzul pe bucata zonei industriale pana la Hospital de Orbigo.
De acolo am pornit-o la picior catre Astorga, pe o vreme ciudatica, cu mult vant la inceput care insa s-a potolit repejor.

Ma intai am trecut printr-un orasel care se pregatea de petrecerea medievala de la sfarsitul saptamanii.

Apoi ne-am oprit putin la o ferma ca sa mangai vacutele si sa-mi aduc aminte de parintii mei dragi si iubiti, care au la Valea-Dacilor o hacienda de toata frumusetea.

Iar apoi, Maurizio a descoperit-o pe Amy Macdonald, asa ca am inceput amandoi sa dansam. Fiecare cu castile in ureche topaiam cu tot cu rucsacii in spate ca niste ciudati.
Nu stiu ce parere au avut ceilalti pelerini despre asta, insa noi ne-am bucurat foarte tare.

O alta grozavie a zilei de azi a reprezentat-o grozavia de ciocolata cu 99% cacao pe care o cumparasem din Leon.
Nu stiu daca voua va place, insa eu innebunesc dupa savoarea pe care mi-o lasa in gura o bucatica de ciocolata fina in timp ce se topeste incetisor. Delir, cum bine ar zice un bun prieten 😉

M-am bucurat totodata de un cer grozav, de miros de pini si brazi, de un lan de grau cat mine de inalt si de nori in forma de inima.

Tot azi l-am intalnit pe David, un hipiot care traieste pe Camino de 4,5 ani si invita toti pelerinii sa ia ce isi doresc de pe taraba lui, gratuit si cu cea mai mare sinceritate.
Cand am ajuns langa taraba imi era putina foame, asa ca am luat o para. Recunosc ca am balosit si la mancarea de naut pe care si-o prepara la o soba improvizata, dar nu am indraznit.

David e nascut in Barcelona, dar a calatorit mult. Totodata a decis sa traiasca o viata simpla, dupa cum o numeste, pe minunatul Camino.

La plecare, ne imbratiseaza si ne ureaza Buen Camino.

Aproape de Astorga vedem un rau, asa ca ne rasfatam si picioarele in apa rece si vindecatoare.

Insa ziua nu s-a terminat aici, asa ca va urma…

image

image_2

image_1
IMG-20140609-WA000

IMG-20140609-WA001

IMG-20140609-WA002

IMG-20140609-WA003

IMG-20140609-WA004

IMG-20140609-WA005

IMG-20140609-WA006

IMG-20140609-WA007

IMG-20140609-WA008


Carrion de les Condes – Leon: 2 zile de odihna in bratele Leului

Published by Eugenia 03.06.2014 - 22:56 in blog,Camino de Santiago

La finalul acestui drum voi scrie un articol cu lucrurile care data viitoare vor fi facute mai bine. Toate pentru mine in primul rand, ca doar am decis aici si pentru toti cei care se pregatesc de Camino si cauta raspunsuri.

Am parcurs aproape jumatate de Camino si am nevoie de o pauza. Asa ca am ales Leul de data asta, adica frumos oras Leon pe care l-am descoperit putin si anul trecut. Totodata, dupa 2 saptamani in care somnul a fost mai mult pe spongi decat bun am decis sa ma rasfat cu 2 nopti la un hotel bun, cu mic dejun adevarat, cu cada si cearceafuri albe si prietenoase.

Acum, ca partea organizatorica a fost rezolvata, am sa va povestesc cum am descoperit orasul dupa 1 an.
L-am vazut si simtit mai viu, mai colorat, dar si mai agitat datorita protestelor zilnice ale partidului comunist care are ceva de zis la adresa familiei regale.

Totodata, am vazut tineri galaciosi si interesati sa atraga atentia trecatorilor prin gesturi, vestimentatie, coafuri si altele.

Am vazut multa feminitate, indiferent de varsta.
Am vazut o diversitate mare in oameni si am vazut cum copiii sunt copii oriunde pe acest Pamant.

Am batut la picior intregul Barrio Humedo de multe ori, bucurandu-ma de mancarea specific leoneza si vinul rosu.

Am vazut si fotografiat frumoasa Catedrala si am mers mult pe jos prin tot orasul.

M-am bucurat de aceste 2 zile de repaus din plin, dar tot m-am gandit ca orasul e mult prea zgomotos pe perioade lungi de timp si ca tot viata la tara sau la mare e mai frumoasa.

Iar in final m-am gandit ca abia astept ziua urmatoare ca sa merg mai departe pe frumosul Camino al vietii si totodata de Santiago 😉

Buen Camino!

IMG-20140605-WA000

IMG-20140605-WA001

IMG-20140605-WA002

IMG-20140605-WA003

IMG-20140605-WA004

IMG-20140605-WA005

IMG-20140605-WA006

IMG-20140605-WA007

IMG-20140605-WA008

IMG-20140605-WA009

IMG-20140605-WA010

IMG-20140605-WA011

IMG-20140605-WA012

IMG-20140605-WA013

IMG-20140605-WA014

IMG-20140605-WA015

IMG-20140605-WA016

IMG-20140605-WA017

IMG-20140605-WA018


Fromista – Carrion de los Condes: ziua rugaciunii fierbinti si a stelutei colorate

Published by Eugenia 01.06.2014 - 23:15 in blog,Camino de Santiago

Am iesit din congelator devreme, pentru a ne recapata culoarea pielii cu ajutorul soarelui incredibil inca de dimineata.
Fara mic dejun la bord am luat-o usurel spre primul satuc, situat la aproximativ 3 Km in speranta gasirii unui loc unde sa mancam.
Insa duminica dimineata la 8:00 toata lumea doarme, asa ca fara sa putem manca ceva am plecat mai departe. Acelasi lucru ni s-a intamplat si cu urmatoarele opriri de peste inca 6 km si alti 4.
Lihniti de foame si insetati am ajuns si in Villalcazar de Sirga unde Maurizio era sigur ca vom manca. Asa a si fost pentru ca din acelasi loc si-a luat cu o zi inainte ceva de mancare.
Prin urmare in acest mic loc am mancat cele mai bune 3 ochiuri si am i-am cunoscut pe primii romani care fac Camino-ul, Silvia si Bogdan, doi prieteni veniti aici din Timisoara.
Ne bucuram sa ne auzim vorbind limba materna, desi ne bucuram ca ne-am perfectionat cu totii spaniola.
Sunt tare faini si calmi atat la vorba cat si la fapta. Ne uram Buen Camino si ne despartim cu speranta ca ne vom mai intalni.

Pe la pranz ajungem in Carrion de los Condes. Cazarea ne-o facem la Casa de Espiritu Santo, unde maicutele ne zambesc tot timpul si ne ofera cele mai comode paturi de pana acum.

Dupa un dus caldut, intepararea basicilor si o odihna binevenita iesim in orasel pentru a participa la slujba pelerinilor.
Biserica este foarte frumoasa si plina de localnici si pelerini.
Momentul cel mai emotionant al acestor slujbe este acela in care, la final, preotul cheama aproape de altar toti pelerinii pentru a le da binecuvantare.
Insa in biserica frumoasa din Carrion de los Condes s-a intamplat absolut ceva incredibil.
Odata ce ne-am apropiat, preotul a inceput sa ne vorbeasca pe rand in spaniola si engleza.
Mai intai a numit toate tarile de unde venim si ne-a urat un frumos “Bine ati venit in Carrion de los Condes!”

Apoi ne-a spus rugaciunea de binecuvantare si ca maicutele manastirii ne-au pregatit cate un mic cadou fiecaruia dintre noi.
Desi mic, cadoul a fost foarte mare pentru sufletele noastre de pelerini.

O maicuta cu un chip atat de bland pe care nu il voi uita niciodata incepe sa ne vorbeasca. Ne spune ca facem un lucru minunat sufletelor noastre, ca ea nu stie motivele fiecaruia ci Dumnezeu le stie. Insa ce stie si va face ea alaturi de celelalte maicute e sa se roage lui Dumnezeu sa ne fie alaturi in acest drum si toate ce vor urma lui.

Pornind de aici ne arata si Marele cadou, o steluta de hartie colorata, care simbolizeaza 3 lucruri:
1- increderea in noi insine si in Dumnezeu care ne este alaturi mereu si ne indruma pasii
2- speranta ca lucrurile pe care le cerem lui Dumnezeu se vor intampla in cel mai bun mod posibil
3- iubirea pe care ne-o purtam noua insine, celor din jurul nostru si lui Dumnezeu.

Dupa aceste cuvinte pline de emotie, fiecare pelerin a fost binecuvantat cu semnul crucii pe frunte de catre preot sau maicuta.
Asa ca incet, am mers in fata maicutei cu incredere, speranta si multa iubire dar si cu lacrimi pe obraji.

Slujba asta a fost o alta minunatie a frumoasei experiente, Camino de Santiago!

Buen Camino!

IMG-20140604-WA000

IMG-20140604-WA001

IMG-20140604-WA002

IMG-20140604-WA003

IMG-20140604-WA004

IMG-20140604-WA005

IMG-20140604-WA006

IMG-20140604-WA007

IMG-20140604-WA008

IMG-20140604-WA009

IMG-20140604-WA010

IMG-20140604-WA011

IMG-20140604-WA012


Hontanas – Boadilla del Camino – Fromista: ziua ratacirii

Published by Eugenia 31.05.2014 - 23:21 in blog,Camino de Santiago

Planul pe ziua de azi era unul ambitios cu 34,3 Km. Asa ca am luat-o la picior destul de devreme.

Ziua a fost frumoasa, cu soare, dar si cu vant. Asa ca m-am putut bucura de peisaj si am putut face niste fotografii foarte frumoase.

Azi a fost prima zi in care m-am jucat cu vantul. Mai degraba l-am lasat sa ma mangaie, sa-mi ia gandurile pe aripile lui si sa imi aduca liniste in corp si minte.

Si tot jucandu-ma cu el mi-am pierdut capul si m-am ratacit in mijlocul campului. Asa ca da, habar nu aveam pe unde sa o iau si nici nu stiam daca are sens sa ma intorc. Asa ca i-am asteptat in rascrucea din mijlocul campului pe cei din spatele meu, ne-am sfatuim si am inceput sa mergem astfel pana la o sosea, iar de acolo sa mergem mai departe. Zis si facut in plus macar 10 km. Totalul zilei: peste 45 de Km, cea mai lunga distanta parcursa vreodata cu cele 2 picioare, la pas sau alergata.

Intre timp prietenul columbian Maurizio a luat autobuzul din Burgos pana in Carrion de los Condes si apoi la picior in sens invers pana la Fromista unde intr-un final am ajuns si eu.

Seara am dormit in congelator, un albergue situat in gara unde vantul intra peste tot. Insa dusul fiebinte a facut toti cei 5 euro 😉

Insa piesa de rezistenta a zilei a fost intalnirea cu the Cranes (Erica and Collin). Sunt casatoriti de 18 ani si de 18 luni calatoresc in jurul lumii. Vad in ei proiectia mea si a lui Pedro de acum 3 ani pe cand am decis sa ne luam lumea in cap si am plecat in Brazilia.
Toata seara ne povestim experientele si ne bucuram impreuna de cina si de micile placeri descoperite pe parcurs cum ar fi Carajillo de Beilys con hielo, o combinatie intre cafea si lichior servita cu gheata, care pe cuvant ca da dependenta 😉

Buen Camino!

IMG-20140602-WA000

IMG-20140602-WA001

IMG-20140602-WA002

IMG-20140602-WA003

IMG-20140602-WA004

IMG-20140602-WA005

IMG-20140602-WA006

IMG-20140602-WA007

IMG-20140602-WA008

IMG-20140602-WA009

IMG-20140602-WA010

IMG-20140602-WA011

IMG-20140602-WA012

IMG-20140602-WA013

IMG-20140602-WA014

IMG-20140602-WA015

IMG-20140602-WA016


  • December 2018
    M T W T F S S
    « Oct    
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • Inspirat de mame - www.mamagazin.ro