St-Jean-Pied-de-Port -> Roncevalles: o zi a multumirilor

18.05.2014, ora 07:30 (da stiu, cam tarzior) am inceput El Camino, prima calatorie a vietii mele, pe cont propriu (desi o sa vedeti ca nu e chiar asa)!
Dar ce zi! Absolut minunata!

Ce am facut: am urcat Pirineii pana pe varful Lepoder (1429m) cam 20 Km si am coborat inca 4.5 Km pana in Roncevalles pe drumul nebunului de Napoleon, o coborare extrem de grea.
Insa finalul a meritat din plin: o racorire a picioarelor chiar in paraiasul de kanga catedrala din oras.

Ce am simtit:
1- my bud 😉 da, azi durerea fizica s-a simtit in partea dreapta. Maine imi voi echilibra mai bine rucsacul 😉
2- degetele de la piciorul stang, care dintr-un defect calca unele pe altele si dor 😉
3- o senzatie absolut miraculoasa, cand am simtit apa rece si vindecatoare peste cele 2 picioare obosite.
4- am asistat la slujba pelerinilor unde am plans de fericire si in sens de multumire ca am 2 copii ssnatosi si minunati.

La ce m-am gandit:
1- la Pedro care de dimineata mi-a cerut o poza cu mine la start si despre care nu mi-a spus mai mult decat ca “are o surpriza”
2- la Dumnezeu, caruia i-am multumim necontenit pentru vremea minunata, fara ploaie, pe care ne-a oferit-o. E mare lucru sa treci Pirineii fara sa te ploua, ba chiar sa ai si soare, mai ales in luna mai.
3- la Paul care m-a intarit si nu omorat, in ultimele 3 saptamani cand m-a pus doar sa urc si sa cobor trepte in Herastrau.
4- la mama mea care mi-a trimia Biblia pe care o car in spate si care cantareste cel putin 1.5 Kg.

Ce am vazut:

Pirineii
Pirineii
Eu cu rucsacul in spate
Eu cu rucsacul in spate
Madonna
Madonna
Eu si fetele
Eu si fetele
Partenerii de drum cu rucsacii in spate
Partenerii de drum cu rucsacii in spate
Rulota lu' nenea
Rulota lu’ nenea
Granita
Granita
Eu din spate cu rucsacul
Eu din spate cu rucsacul
Eu cu inima copiilor
Eu cu inima copiilor
Si picioarele
Si picioarele

Gata, e 22:00, lumina s-a stins!

Buen Camino!

Leave a comment

Your email address will not be published.