Sa primim reusita si durerea cu bucurie

Voi, cei care alergati prin Herastrau pe timp de zi ati vazut declaratia de dragoste de pe alei?
Mie mi-a atras atentia inca din prima zi, iar dintre toate ideile la care s-a gandit baiatul cu pricina, una m-a facut sa zambesc si mai tare.

Chiar daca nu am mai scris aici despre alergare, eu am continuat. La sfarsitul zilelor in care alerg imi dau cateva minute de relaxare pe iarba din parc privind cerul sau noii sosoni de alergat in care ma simt grozav de bine 🙂

Mergand mai departe cu proiectul “Alerg si zambesc” in timpul urmatoarelor antrenamente am trecut de la zambete la “Buna dimineata!” adresate la fel, tuturor celor intaniti, fara niciun fel de selectie. Surpriza! Destul de multi au raspuns salutului, desi din voce si din expresia fetei imi dadeam seama ca o fac intr-un mod oarecum involuntar. Ei nu ar fi raspuns, insa gura s-a deschis inainte ca mintea lor sa-i comande sa ramana inchisa. Foarte interesant experimentul.

Cu unii oameni, alergatori sau nu, relatia a capatat contur, ajungand chiar la nivelul la care eu eram cea salutata initial. Asa mi s-a confirmat inca odata, ca indiferent de varsta, perseverenta duce la lucruri bune 🙂

Azi am alergat din nou dupa o saptamana de pauza. La indrumarea maestrului, mi-am facut incalzirea si am pornit intr-o tura de Herastrau (aprox. 7 Km) cu viteza mica si cu scopul de a termina tura FARA oprire. Dupa nu stiu exact cate minute am ajuns in locul de unde plecasem cu un zambet LARG cat China pe moaca. Reusisem: PRIMII 7 KM FARA OPRIRE! Ieiiii 🙂
Am incheiat antrenamentul cu o alta serie de exercitii de streching si tonifiere, dupa care am luat-o usor usor la picior catre casa. Insa oarecum pe nesimtite a aparut si prima durere la gamba dreapta, durere pe care, in totala mea ignoranta, o consideram doar o febra musculara mai puternica. Pana acasa, am ajuns sa pasesc doar pe varful piciorului drept, shiopatand serios. Aflu la scurt timp ca toata povestea asta cu durerea are un alt nume de cod: intindere musculara, una dintre cele mai frecvente accidentari atunci cand intri pe taramul sportului.

Desi dureroasa, am primit aceasta intindere fericita si zambitoare, pentru ca tot azi am incheiat o prima alergare de 7 km fara oprire 🙂
Acum stau cumintica si ma refac, cu masaje si fase elastice, gandindu-ma cat de bine ma voi simti pe 6 octombrie dupa ce voi alerga primii 10,548 Km fara oprire la proba de Stafeta din cadrul Maratonului International Bucuresti 2013.

Sa ma fac bine repede si sa am succes, zic!