Iată că a venit o nouă Săptămâna Internațională a Alăptării. Anul ăsta este cea de-a 20-a aniversare, iar mesajul “Understanding the Past: Planning the Future” este cât se poate de elocvent.
Dacă anul trecut, eram o susținătoare a alăptării doar din perspectiva unei mame căreia îi place cum se simte atunci când alăptează, anul ăsta povestea cu alăptarea a căpătat un nou sens în viața mea.
Un prim click a reprezentat momentul nașterii lui Horia, când în spital fiind, am refulat la tratamentul primit și detaliat în articolul Stigmatul alăptării în Spitalul Privat Sanador atunci când îmi exprimam și susțineam foarte clar dorința ca Horia să fie alăptat exclusiv cu lapte matern.
Un alt moment decisiv în care am conștientizat că lucrurile nu vin întâmplător în viață, ci cu un scop foarte bine definit, a fost acela în care am preluat de la o familie tare dragă magazinul http://pompedesan.ro.
Printre lucrurile pe care le fac pentru magazinul de pompe de sân este să vorbesc cu multe proaspete mămici despre acest subiect care mi s-a lipit tare mult de suflet, la fel ca și proprii copii.
După toate aceste discuții, concluzia pe care o trag este că alăptarea se poate întâmpla doar pentru că mama VREA cu adevărat să se întâmple. Bebelușul sănătos, născut la termen, fără niciun fel de complicații medicale VREA cu toată ființa lui laptele matern. Nu pot să cred că se nasc bebeluși “leneși” sau “puturoși”. Nu au cum! Natura spune asta, nu eu. Suntem niște mamifere, iar laptele este lichidul nutritiv produs de glandele mamare cu care suntem înzestrate și care constituie principală sursă de hrană a nou-născutului, înainte de fi capabil să digere și alte mâncăruri.
Mămicilor, haideți să ne aducem aminte că înainte de orice tip de lapte praf recomandat de medici neonatologi, medici de familie, pediatrii, bunici, mătuși sau prietene, a existat LAPTELE MATERN. Și slavă Domnului că mai există. Deschideți-vă mintea și sufletul către copii voștri care se nasc sau se vor naște, care vor să mănânce LAPTE MATERN, nu lapte praf!
Alăptarea este una dintre acele experiențe ale vieții de care puteți să vă bucurați și să vă amintiți cu drag peste ani.
Alăptarea este un proces 100% natural, aducător de nenumărate lucruri bune atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș.
Alăptarea este o punte indestructibilă care se crează între mamă și copil.
Alăptarea este o mângâiere pentru suflet și trup, magică.
Alăptarea este nedureroasă și plăcută.
Alăptarea este o mină cu hormoni de fericire care nu lasă loc depresiile post-partum.
Din păcate, în România există foarte puține mame care își alăptează bebelușii.
Statisticile spun că doar 12.6% dintre copii sunt alăptați exclusiv până la 6 luni.
Haideți să creștem această cifră. Cum? Să ne amintim că suntem fizic construite că să ne putem alăpta bebelușii. Apoi, amintiți-vă că ființa aceea mică care vine pe lume din interiorul nostru caută instinctiv sânul mamei pentru a se hrăni, pentru a se simți în siguranță, pentru a ști că este în brațele cui trebuie!
Pentru toate astea am acceptat cu mare drag invitația de participa la crearea primului film documentar despre alăptare în România, Mulțumesc Fundația Crucea Albă!
http://www.youtube.com/watch?v=eOfDXoCV5dcȘtiu că se poate. Cred că se poate! Vreau să fac lucruri ca acea cifră de numai 12.6% să crească!
Așa că susțin alăptarea cât pot de mult. Încurajez mămicile să creadă că sunt puternice și că pot alăpta. Vorbesc cu tinerii tați, rugându-i să-și susțină soțiile cât pot de mult în primele săptămâni după naștere. Le împărtășesc din propriile experiențe. Unii părinți își deschid urechile și mințile, primesc informațiile și acționează. Alții spun că nu au avut timp.
Dar cred că asta este viața. Mereu cu învinși și învingători. Voi de ce tabără sunteți? Dar copii voștri?
really, exista invinsi si invingatori in asta? adica o mama care nu alapteaza e invinsa? din punctul cui de vedere? si copilul ei cum e? mai idiot, mai slab decat altul. tocmai din atitudinile astea exxtremiste promovate adeseori de promotorii alaptarii pana in panzele albe multe proaspete mamici ajung sa se indeparteze de idee.
Nu exista invingatori si invinsi atunci cand ai nascut un copil sanatos si vesel. Cand mama e bine. cand noua familie e fericita.
Exista insa foarte multe vorbe aruncate aiurea
@Roxana: E OK să nu fii de acord cu părerea mea și cu cele 2 tabere. Ce-i drept, am această tendință de a defini 2 zone cam în orice. Eu văd viața de mult mai multe ori în alb sau negru decât în roz sau gri. Poate de acolo, tonul atât de înverșunat pe alocuri în articol.
Așa sunt eu, hotărâtă să lupt pentru o cauză în care cred, motivată să susțin lucrurile pe care le consider minunate și pornită pe “vorbit de rău” inițiativele cu care nu sunt de acord.
Și mai cred că în multe dintre spitalele românești există cadre medicale care informează greșit și incomplet mămicile despre ce înseamnă alăptarea sau nașterea naturală. Consider la rândul meu aceste vorbe aruncate aiurea. Depinde doar de ce parte a baricadei vreau să fiu. O aleg pe cea pe care o poți numi “extremistă” 🙂
Multă fericire tuturor mămicilor și tuturor copilașilor!
buna. sunt mamica de doi copii, i-am alaptat pe fiecare. mai greu a fost la primul copil, pentru ca am avut niste probleme medicale amandoi, iar laptele…a inceput cu cateva picaturi. Am avut mare noroc ca eram in spital si acolo aveau o camera speciala unde mamicile puteau folosi pompa electrica. Cu cea manuala nu reuseam mai nimic. Azi cateva picaturi, poimaine 2-3 ml…abia in doua saptamani a pornit lactatia bine.Puiul a primit intai lapte de la biberon, pentru ca nici eu nu aveam lapte, nici el nu avea putere sa traga. In a doua saptamana sugea putin, se completa cu biberon. Dupa doua saptamani, cand in sfarsit am ajuns acasa, am putut sa il alaptez de cate ori imi cerea el( la o ora jumatate, doua, tot sugea mititelul. Cate putin, cate putin, asa s-a invatat si el sa suga, si sanii mei sa dea lapte. In a treia saptamana deja nu mai aveam nevoie sa ii dau completare seara, pana la 11 luni a supt fericit. Este cea mai usoara modalitate de a-ti alimenta copilul. Se trezea noaptea, ii dadeam sa suga, apoi dormeam linistiti amandoi, fara sa fie nevoie sa mai incalzesc/spal biberoane.
la al doilea copil nu am mai avut probleme, totul a mers ca pe roate.