Printre plauri până la Pădurea Letea

#We might translate this post later on but don’t expect too much. If you like the pictures than go and visit Danube Delta-a magic and wonderful place!

La invitaţia unor amici, ne-am făcut bagajul, ne-am luat copilul în mei-tai şi am urcat în trenul către Tulcea.

Călătoria cu trenul de aproape 3 ore cu un copilul de 1 an şi 3 luni din dotare a fost excepţională. Din Tulcea ca să ajungem la Sulina (destinaţia finală a excursiei) am luat o barcă plină ochi de oameni şi am mai călătorit încă 3 ore. Copilul a fost excepţional din nou, lucru pentru care îi mulţumesc din suflet.

Odată ajunşi în Sulina, ne-am instalat la aşa-zisa pensiune şi am ieşit în “oraşul” cu 5 străzi. Din punctul meu de vedere oraş e prea mult spus pentru ce am văzut acolo. Treaba cu cele 5 străzi mi s-a părut iniţial haioasă şi greu de crezut, dar în realitate Sulina are 5 străzi denumite simplu: Strada I, Strada a II-a, a III-a , a IV-a şi a V-a. Dintre cele 5 străzi, doar prima este pavată, la cea de-a II-a lucrându-se intens la momentul vizitei noastre.

Momentul a coincis cu serbarea Zilelor Sulinei. Asta a însemnat pe de o parte multă forfotă, muzică (manele) dată la maxim la multe terase, aglomeraţie pe plajă, o multitudine de jucării cu luminiţe care mai de care înşirate pe marginea falezei şi un aspect general de bâlci.

Pe de altă parte asta a însemnat şi o plimbare cu barca până la Pădurea Letea, o incursiune printre plauri, nuferi, broşte ţestoase, pelicani, lebede, raţe şi gâşte sălbatice, mult borş de peşte servit la platou, mult peşte în general, pictat de faruri ce urmau a fi vândute turiştilor ca suveniruri de către amicii noştri în chioşcul lor fain “Sweet Sulina”.

Dar să le iau pe rând. Plimbarea cu barca până la Pădurea Letea. Descrierea scurtă ar fi FABULOASĂ, EXCEPŢIONALĂ, DE NEUITAT! Într-adevăr, ne-a plăcut mult tot ce a ţinut de această excursie, pornind de la domnul Cornel-ghidul nostru şi conducătorul de barcă până la pelicanii văzuţi la întoarcerea din Deltă.

Ziua a II-a a început numai bine, pe la ora 9 fără nicio trezire nocturnă şi cu un copil fericit în drum spre barcă. Aşa că ne-am urcat în barcă şi am pornit la drum spre o zonă absolut inedită pentru frumoasa noastră ţară, Letea. Călătoria cu barca până în satul Letea aflat lângă pădurea cu acelaşi nume a durat 1 oră şi jumătate. Am stăbătut canalele Deltei Dunării, minunându-ne de plauri (insule plutitoare la suprafaţa unei ape formate din vegetaţie acvatică, în special din rădăcini, ierburi, rizomi etc.), nuferi albi şi galbeni, păsărele de tot felul, stoluri de pelicani ce survolau grindul şi canalele Deltei sau de broscuţe ţestoase ce se mișcau agale pe frunzele de nuferi.

Sentimentele care te cuprind atunci când vezi cu ochii tăi toate aceste minunăţii ale naturii sunt copleşitoare. Sufletul, dar şi faţa căpătaseră formă de zâmbet. Nu conta că suntem într-o barcă mică, că ţin cu greu copchilul să nu escaladeze marginile bărcii doar ca să simtă şi ea apa caldă sau că barca se mai oprea pentru că vegetaţia a acaparat elicea motorului. Toate temerile treceau într-o clipită când vedeam un nufăr înflorit absolut perfect sau o broscuţă pe o frunză de nufăr.

Apropriindu-ne de locul unde acostam la mal, satul Letea, eram din ce în ce mai entuziasmaţi de ce vom vedea în continuare. Aşa se face că după o curbă pe canal, zărim câţiva dintre caii sălbatici ai Deltei veniţi să se adape. Pentru aceşti cai, anul trecut prietenul nostru Mile s-a urcat pe bicicletă şi a străbătut 621 de mile, pe traseul Timișoara-Letea. Când i-am văzut şi eu, i-am înţeles mai bine dorinţa de a trage un semnal de alarmă cu privire la viaţa acestor cai.

Domnul Cornel ne explica că pe lângă cai sălbatici în Deltă sunt şi multe vaci sălbatice. Norocoşi din fire, am văzut şi noi câteva, albe şi sfioase. Apropiindu-ne tot mai mult de sat, zărim printre pomi turla albă a bisericii din sat. Apoi bărcile localnicilor sau ale ghizilor ce au adus turiștii aici. După ce coborâm stabilim că pădurea o vom lăsa pe altă dată, pentru că cei mici ar fi prea obosiți de atâta drum și lucruri noi. Așa că încercăm să o luăm încetișor câtre doamna Viorica, care ne așteaptă cu prânzul. Dar înainte de asta găsim o pășune tare faină, plină de floricele galbene și tragem câteva cadre.

După ce ne-am dezmorțit bine oscioarele, o luăm pe ulițele de nisip ale satului Letea minunându-ne de căsuțele parcă din poveste pe care le vedeam.

Micuțe, din lem, cu acoperiș de stuf și vopsite foarte frumos în alb și bleu. Un fel de Santorini românesc 😉

Prânzul a fost minunat și mult mai mult decât suntem noi obișnuiți să mâncăm. Un platou imens cu felurite tipuri de pește, lângă care am primit un mujdei de usturoi adevărat și pâine de casă.

După ce ne-am ghiftuiut cu somn, șalău, plătică și multe alte lighioane acvatice, primim și borșul. Deși era extrem de gustos, am mâncat puțintel, pentru că plachia de pește căreia îi simțeam mirosul ne înnebunea. Din păcate dintr-un platou întreg de pește asezonat cu sos de roșii de grădină am luat fiecare abia căte o bucățică.
Gusturile erau provocate de mirosuri, pentru că în timp ce serveam plachia doamna Viorica ne pregătea minciunelele și gogoșile cu brânză. Cu toate văicărele noastre că nu mai putem, până la urmă tot am dat gata farfuria cu bunătăți. Nici nu mai știam cum să-i mulțumim doamnei Viorica pentru aest prânz minunat, extrem de gustos și gătit cât mai natural.

După ce ne-am mai tras puțin sufletul și copilul dădea semne evidente de oboseală, am luat-o înapoi spre barcă ca să revenim în Sulina. Cred că după nici 5m parcurși, domnița a adormit și a ținut-o tot așa cam vreo oră pe barcă. Apoi, când a dat deșteptarea se tot veselea de nuferii înfloriți sau de păsărelele ce mai zburau deasupra noastră. Asa până când am ajuns aproape de o mică insulă cu mulți pelicani, rațe și gâste sălbatice și tot felul de zburătoare călătoare. Uimirea era maximă pentru toți din barcă, iar fotograful trăgea cadre până când i s-a umplut cardul. Numai bine, că apoi pelicanii și-au și luat zborul.

Ziua a continuat cu noi destul de îngândurați, dar fericiți de ceea ce am trăit, iar seara ne-am petrecut-o alături de amicii noștri la chioșcul de suverinuri. Experiența de a vedea Delta este una de neuitat, mai ales dacă este prima. Cu siguranță ne vom mai întoarce acolo alături de juniori, care vor putea vedea o grădină zoologică și botanică naturală, fară geamuri și fără semne cu Nu dați mâncare animalelor!

Închei povestea sperând că v-am inspirat și pe voi să vizitați frumoasa și minunata Delta Dunării 😉