Timisoara

In acest week-end am fost in Timisoara. Acum sunt deja in tren pe drumul de intoarcere, numai ce am plecat din gara.

Profit de faptul ca sunt siingur (nevasta a ramas cu treaba la job) ca sa scriu cateva impresii. E clar ca ceva e diferit, cand te duci la o terasa esti intampinat cu “Ceau” si chelnerita nu se supara cand ii ceri un Frappe cu mai putin lapte, multa gheata, mai mult zahar decat normal si far a frisca. Ba chiar se bucura ca te face fericit si poate ai sanse sa mai comanzi unul la fel. Pana acum n-am reusit sa beau un Frappe asa bun in Bucuresti, foarte probabil pentru ca in niciun local nu s-a sinchisit nimeni sa-l faca cum am cerut. La terasa la care am fost am luat si o narghilea, dar a fost naspa, foarte probabil de la carbuni sau de la staniolul foarte subtire.

Am uitat sa va zic cum a fost la biserica (unul din motivele drumetiei in Timisoara a fost nunta unui vechi amic). A fost foarte liniste si nu s-a grabit nimeni. Nu era nimeni stresat ca urmeaza inca 20 de cununii si se intarzie. Aveau si niste mastodonti pentru AC incat n-avea cum sa fie cald. Preotul era si el foarte bland si prietenos si chiar ne-a invitat sa facem poze cu mirii in gradina bisericii. Acestea toate la biserica ortodoxa din Piata Sinaia.

Apoi spre seara am mers la restaurantul Acquarium, intr-una din cele 2 cladiri de birouri din Piata 700, la etajul 6. O priveliste extraordinara, o servire absolut ireprosabila, o mancare excelenta, pe scurt o nunta reusita.

Duminica am fost prin oras, m-am vazut cu (o parte din) trupa de la DP si dupa ceva timp am mers la Malll (fiind probabil singurul loc in care puteam gasi cu siguranta un loc de impachetat cadouri). Atunci mi-am dat seama ca fauna urmana e foarte asemanatoare cu cea din capitala, cu multi, prea multi cocalari si nu mai vorbesc de pitzipoance. M-am intristat putin pentru ca acest fenomen se propaga mult mai repede decat cultura sau bunul simt (nu mai zic de bunele maniere) si e deja extrem de ingrijorator. Nu stiu cu ce am gresit sa traiesc in lumea manelistilor …

Revenind totusi la subiect, ma bucur foarte tare ca am mers pentru ca mi-am incarcat bateriile chiar daca n-am dormit prea mult dupa nunta, drumul e cam obositor si chiar scump 😀 insa merita fara sa ma gandesc! Multumesc Ovi & Nico pentru invitatia la nunta 😉

Leave a comment

Your email address will not be published.