Se pare că e sezonul măștilor. Mă bușeste râsul-plânsul, nu alta. Chiar ăsta va fi noul trend în modă, masca anti Virusache?
E de unică folosință, sau reutilizabilă, e colorată, e roz, sau albă cu buze negre, e cu fundițe, e cu “Hristos a Înviat!” brodat cu roșu și probabil cu logo-uri LV (că tot nu mi-a plăcut brandul ăsta niciodată).
Suntem încă în Brazilia, ieșim zilnic pe plajă pentru a alerga și a ne plimba, plajă unde sunt maximum 30 de oameni pe o distanță de 4 km iar oamenii poartă măști. Mi se pare super ciudat.
Oare de ce acceptăm așa de ușor orice ni se propune/impune? Ar merita să ne oprim din a face și să ne gândim că în timpul unei plimbări pe plajă, singur fiind, ca mulți dintre cei pe care îi văd pe plajă, îți ții gura închisă și nu ai nevoie de mască? Sau frica de a inspira micro-particulele altor oameni (cvirusați sau nu) e atât de mare încât merită să porți masca? Ca să nu mai spun că se zvonea pe grupurile locale că ar trebui închise și plajele. Oricum o dau, tot ciudat pică.
Masca pe față. Gură închisă și ascunsă. Asta ar însemna mai multă liniște, tăcere sau mai degrabă ascultare?
Fiecare e liber să aleagă ce vede în acest nou fenomen numit “THE MASK”.
Cert este un lucru. Pe mine m-a inspirat trista situație. Acum am și contextul perfect pentru un experiment pe care mi-l doresc de ani de zile. Dieta fără vorbe sau dieta tăcerii. Să stau în liniște, fără mască dar cu gura-nchisă câteva zile. Încep cu 1 zi. Văd cum merge și poate o prelungesc. Așa că don’t call me, I will call you!
Însă am o dilemă: scrisul unde intră, la tăcere sau la vorbă?
PS: Mulțumesc Românașilor pentru poza cu masca! Trăim carantina împreună și suntem bine, pardon, buni, toți 10!
