Am iesit din congelator devreme, pentru a ne recapata culoarea pielii cu ajutorul soarelui incredibil inca de dimineata.
Fara mic dejun la bord am luat-o usurel spre primul satuc, situat la aproximativ 3 Km in speranta gasirii unui loc unde sa mancam.
Insa duminica dimineata la 8:00 toata lumea doarme, asa ca fara sa putem manca ceva am plecat mai departe. Acelasi lucru ni s-a intamplat si cu urmatoarele opriri de peste inca 6 km si alti 4.
Lihniti de foame si insetati am ajuns si in Villalcazar de Sirga unde Maurizio era sigur ca vom manca. Asa a si fost pentru ca din acelasi loc si-a luat cu o zi inainte ceva de mancare.
Prin urmare in acest mic loc am mancat cele mai bune 3 ochiuri si am i-am cunoscut pe primii romani care fac Camino-ul, Silvia si Bogdan, doi prieteni veniti aici din Timisoara.
Ne bucuram sa ne auzim vorbind limba materna, desi ne bucuram ca ne-am perfectionat cu totii spaniola.
Sunt tare faini si calmi atat la vorba cat si la fapta. Ne uram Buen Camino si ne despartim cu speranta ca ne vom mai intalni.
Pe la pranz ajungem in Carrion de los Condes. Cazarea ne-o facem la Casa de Espiritu Santo, unde maicutele ne zambesc tot timpul si ne ofera cele mai comode paturi de pana acum.
Dupa un dus caldut, intepararea basicilor si o odihna binevenita iesim in orasel pentru a participa la slujba pelerinilor.
Biserica este foarte frumoasa si plina de localnici si pelerini.
Momentul cel mai emotionant al acestor slujbe este acela in care, la final, preotul cheama aproape de altar toti pelerinii pentru a le da binecuvantare.
Insa in biserica frumoasa din Carrion de los Condes s-a intamplat absolut ceva incredibil.
Odata ce ne-am apropiat, preotul a inceput sa ne vorbeasca pe rand in spaniola si engleza.
Mai intai a numit toate tarile de unde venim si ne-a urat un frumos “Bine ati venit in Carrion de los Condes!”
Apoi ne-a spus rugaciunea de binecuvantare si ca maicutele manastirii ne-au pregatit cate un mic cadou fiecaruia dintre noi.
Desi mic, cadoul a fost foarte mare pentru sufletele noastre de pelerini.
O maicuta cu un chip atat de bland pe care nu il voi uita niciodata incepe sa ne vorbeasca. Ne spune ca facem un lucru minunat sufletelor noastre, ca ea nu stie motivele fiecaruia ci Dumnezeu le stie. Insa ce stie si va face ea alaturi de celelalte maicute e sa se roage lui Dumnezeu sa ne fie alaturi in acest drum si toate ce vor urma lui.
Pornind de aici ne arata si Marele cadou, o steluta de hartie colorata, care simbolizeaza 3 lucruri:
1- increderea in noi insine si in Dumnezeu care ne este alaturi mereu si ne indruma pasii
2- speranta ca lucrurile pe care le cerem lui Dumnezeu se vor intampla in cel mai bun mod posibil
3- iubirea pe care ne-o purtam noua insine, celor din jurul nostru si lui Dumnezeu.
Dupa aceste cuvinte pline de emotie, fiecare pelerin a fost binecuvantat cu semnul crucii pe frunte de catre preot sau maicuta.
Asa ca incet, am mers in fata maicutei cu incredere, speranta si multa iubire dar si cu lacrimi pe obraji.
Slujba asta a fost o alta minunatie a frumoasei experiente, Camino de Santiago!
Buen Camino!
