Planul pe ziua de azi era unul ambitios cu 34,3 Km. Asa ca am luat-o la picior destul de devreme.
Ziua a fost frumoasa, cu soare, dar si cu vant. Asa ca m-am putut bucura de peisaj si am putut face niste fotografii foarte frumoase.
Azi a fost prima zi in care m-am jucat cu vantul. Mai degraba l-am lasat sa ma mangaie, sa-mi ia gandurile pe aripile lui si sa imi aduca liniste in corp si minte.
Si tot jucandu-ma cu el mi-am pierdut capul si m-am ratacit in mijlocul campului. Asa ca da, habar nu aveam pe unde sa o iau si nici nu stiam daca are sens sa ma intorc. Asa ca i-am asteptat in rascrucea din mijlocul campului pe cei din spatele meu, ne-am sfatuim si am inceput sa mergem astfel pana la o sosea, iar de acolo sa mergem mai departe. Zis si facut in plus macar 10 km. Totalul zilei: peste 45 de Km, cea mai lunga distanta parcursa vreodata cu cele 2 picioare, la pas sau alergata.
Intre timp prietenul columbian Maurizio a luat autobuzul din Burgos pana in Carrion de los Condes si apoi la picior in sens invers pana la Fromista unde intr-un final am ajuns si eu.
Seara am dormit in congelator, un albergue situat in gara unde vantul intra peste tot. Insa dusul fiebinte a facut toti cei 5 euro 😉
Insa piesa de rezistenta a zilei a fost intalnirea cu the Cranes (Erica and Collin). Sunt casatoriti de 18 ani si de 18 luni calatoresc in jurul lumii. Vad in ei proiectia mea si a lui Pedro de acum 3 ani pe cand am decis sa ne luam lumea in cap si am plecat in Brazilia.
Toata seara ne povestim experientele si ne bucuram impreuna de cina si de micile placeri descoperite pe parcurs cum ar fi Carajillo de Beilys con hielo, o combinatie intre cafea si lichior servita cu gheata, care pe cuvant ca da dependenta 😉
Buen Camino!
