18.05.2014, ora 07:30 (da stiu, cam tarzior) am inceput El Camino, prima calatorie a vietii mele, pe cont propriu (desi o sa vedeti ca nu e chiar asa)!
Dar ce zi! Absolut minunata!
Ce am facut: am urcat Pirineii pana pe varful Lepoder (1429m) cam 20 Km si am coborat inca 4.5 Km pana in Roncevalles pe drumul nebunului de Napoleon, o coborare extrem de grea.
Insa finalul a meritat din plin: o racorire a picioarelor chiar in paraiasul de kanga catedrala din oras.
Ce am simtit:
1- my bud 😉 da, azi durerea fizica s-a simtit in partea dreapta. Maine imi voi echilibra mai bine rucsacul 😉
2- degetele de la piciorul stang, care dintr-un defect calca unele pe altele si dor 😉
3- o senzatie absolut miraculoasa, cand am simtit apa rece si vindecatoare peste cele 2 picioare obosite.
4- am asistat la slujba pelerinilor unde am plans de fericire si in sens de multumire ca am 2 copii ssnatosi si minunati.
La ce m-am gandit:
1- la Pedro care de dimineata mi-a cerut o poza cu mine la start si despre care nu mi-a spus mai mult decat ca “are o surpriza”
2- la Dumnezeu, caruia i-am multumim necontenit pentru vremea minunata, fara ploaie, pe care ne-a oferit-o. E mare lucru sa treci Pirineii fara sa te ploua, ba chiar sa ai si soare, mai ales in luna mai.
3- la Paul care m-a intarit si nu omorat, in ultimele 3 saptamani cand m-a pus doar sa urc si sa cobor trepte in Herastrau.
4- la mama mea care mi-a trimia Biblia pe care o car in spate si care cantareste cel putin 1.5 Kg.
Ce am vazut:
Gata, e 22:00, lumina s-a stins!
Buen Camino!
