Ei da, azi am ajuns pe taramul vinului renumit si bun din Spania, Logrono.
Pranzul tarziu de azi l-am luat in zona orasului frecventata cel mai mult de catre localnici, pe nume ei, Calle del Laurel. In Taberna Volapie am degustat creveti fierti si aruncati in gheata cu sare, bucati de rechin impanate 24 de ore si apoi prajite, calamari prajiti si crochete cu jamon si branza.
Binenteles ca toate nebuniile astea au avut nevoie de un mic ajutor, un vino tinto, sec si savuros.
Muzica care a incantat urechile a fost a tuturor spaniolilor din jur extrem de vorbareti si expresivi si a cantaretelor din zona Sevilla dupa cum seniora Luisa, o caminista care isi trimite rucsacul cu masina din oras in oras, ne povesteste intr-o englezo-spaniola.
E uimitor sa vezi cum in tot vacarmul asta bebelanii dorm in carucioarele inalte 😉 in timp ce parintii si ai lor prieteni sug crevetii minune.
Si dupa ce am terminat aici, am luat-o la pas si ne-am oprit in Bar Angel, unde un alt pahar de vin rosu a insotit de data asta un crevete cocotat pe un turnulet de ciuperci.
Este deja al patrulea an la rand cand vin in Spania, iar dragostea pe care o port acestei tari e din ce in ce mai mare, puternica si irecuperabila.
Sentimentul pe care il asociez cu Spania este cel al unei vieti intense, brute si rafinate in acelasi timp.
Din punctul asta de vedere, slava Domnului ca mai am inca 3 saptamani de “indurat” aceste nebunii culinare 😉
Buen Camino!
