De cealalta parte a lui Camino de Santiago

… ne aflăm noi, cei de acasă 🙂

Da, acest drum, aceasta călătorie, acest pelerinaj este de multe ori “de făcut singur”. Dacă acum sute de ani se parcurgea acest drum din scopuri exclusiv religioase, în zilele noastre Camino de Santiago înseamnă mai degrabă un drum de auto-descoperire, de ieșire din zona de confort si de conexiune cu tine, cu mintea ta, cu corpul tău.

Anul acesta scumpa și iubita mea soție a decis că vrea “să facă” Camino. De fapt cam de anul trecut era hotarâtă, dar abia anul ăsta s-a concretizat efectiv (cu cumpărat de bilete și tot tacâmul). Și așa cum am anulat vreo 2-3 concedii în ultimul an, mă gândeam că la fel va păți și acesta. Dar n-a fost așa și mă bucur tare mult. Mă bucur pentru că știu că o va ajuta atât pe ea, cât și pe noi, cei de acasă. Dar oare cum se vede toată treaba asta “de acasă”?

Ei bine, asta voi încerca să vă arăt și cu bune și cu rele, pe parcursul următoarei luni și cu ajutorul acestui blog 🙂

Prima zi fără ea a fost grea, foarte grea. Nici eu și nici copiii nu aveam chef de nimic, eram destul de apatici, până spre seară când m-am gandit eu că ar fi bine să vorbesc cu ei despre asta. Și m-am pus și le-am zis ce-o să se întâmple (din nou, că au fost pregătiți de vreo lună cum că mami pleacă în Spania), am vorbit și cu Eugenia, am asigurat-o de iubirea noastră, de faptul că suntem alături de ea și i-am spus că ne e tare dor de ea.

Apoi ne-am pregătit și noi, nu numai Doamna pelerin. Ne-am făcut rost de o harta:

pe care o avem lipită în dormitor și pe care vrem sa marcăm în fiecare zi punctul în care “ajunge mami”. Poate n-or fi chiar punctele marcate pe harta, asta a fost cam cea mai aproape de planul cu care a pornit Eugenia la drum. Vedem pe parcurs și ne adaptăm 🙂

Apoi ne-am mai făcut un soi de calendar în care vom desena în fiecare zi câte ceva ce ne amintim noi din ziua aia și pe care am vrea ca Eugenia să-l știe despre noi. Ne-am gândit noi că ar ajuta-o să nu piardă foarte multe lucruri și în plus ne va fi și nouă util. Vom vedea efectiv cât mai are de mers ca distanță, câte zile a mers și câte mai are până ajunge acasă. Cam așa arată acum calendarul nostru, desenele urmând să apară în fiecare căsuță, împreună cu Nadia și Horia, seara înainte de culcare:

Se spune că prima zi din Camino este cea mai grea, se trec Pirineii si se urcă până la vreo 1450m. Sosirea este în Roncesvalles, după vreo 7-8 ore și cam 25km. Par puțini așa la prima vedere, dar la ce ploaie se anunță va fi cel puțin provocator.

Draga noastră, te iubim, suntem alături de tine și abia așteptăm să te întorci cu bine acasă.

Buen Camino!