Sabin Gilceava - 7 aug 2013

Un transmaraton pentru Pădurea Copiilor NOȘTRI

Alergi? Cum ți se pare?
Alergi la semi-maratoane? E greu?
Alergi la maratoane? De cât timp te antrenezi ca să-l termini?
Alergi la TRANSMARATON? Ești nebun???

Unii dintre oamenii dragi mie va face asta, va alerga pe 8 septembrie 2013 TRANSMARATONUL, un maraton pe Transfăgărășan. Da, ați citit bine, Transfăgărășanul care de obicei este admirat din spatele geamurilor unui autoturism.

Transfagarasan

Numele lui este Sabin și aseară în cadrul unui eveniment extrem de sensibil a vorbit cu mare emoție în suflet și în glas unei săli cu 100 de mame, tați și bebeluși despre implicare și despre refuzul de a fi indiferent la ce vede în jur.

Sabin Gilceava - 7 aug 2013

De ce l-am invitat la evenimentul “Sprijinirea Alăptării: Aproape de Mame”? Pentru că în toiul pregătirilor am primit acest mesaj din partea lui:

M-am hotarat sa alerg in septembrie la Transmaraton. E un maraton “normal” de 42.195 km. Ce-l face mai deosebit e faptul ca pentru prima data fac asta ca sa strang bani pentru un program al unui ONG: Padurea Copiilor – plantarea si ingrijirea a cate unui copacel pentru fiecare nou nascut din Romania.

Se alerga pe Tranfagarasan si trec peste creasta Fagarasului de doua ori, cu o diferenta de nivel de 1.890m.

M-am inscris de frica.

M-am uitat peste lista de alergatori si peste donatiile stranse de ei. Ma gandeam cat de putin suntem dispusi sa dam atunci cand ni se cere. Sa dam ceva mai mult decat like sau sa oferim si altceva pe langa aprecieri: “ai auzit de ala care alearga o cursa pe Transfagarasan?”

Ma gandeam cat de putin suntem dispusi sa dam sau sa strangem bani pentru copii/batrani/mediu.

Si mi-e frica de indiferenta. Mi-e frica de scuzele pe care le putem gasi pentru a nu ajuta. Mi-e frica sa nu aud iar: “cineva ar trebui sa faca ceva pentru copii/batrani/mediu!”. Cineva!

Si mai am o frica. O frica starnita de faptul ca-mi place sa alerg pe teren plat, ca nu-mi place sa alerg pe panta. Or, ce-am vazut la ultima vizita pe Transfagarasan m-a inspaimantat. Mi-e frica de traseu, mi-e frica de pante. Mi-e frica sa nu clachez si ca n-o sa termin. Mi-e frica, dar stiu ca singurul mod de a scapa este sa ma inscriu in cursa.

Nu-ti pot promite ca voi termina cursa. Pot sa-ti promit insa ca in fiecare dintre cei 42,195 km, pe fiecare panta, ma voi simti usurat ca nu am stat sa privesc.

Azi, inscriindu-ma, am reusit sa fac primul pas in lupta cu frica. Fa si tu unul! Donează aici:
http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=9faf9e6b90fdf570fc16d65e84294eed612e9d04

 

Mesajul pe care l-am perceput și mi-am dorit să-l transmită cât mai multor oameni este că INDIFERENȚA DOARE  RĂU, iar ASUMAREA RESPONSABILITĂȚII pentru ceea ce facem este importantă atât față de noi, cât și față de copiii noștri.

Noi îl susținem cât de mult putem pe Sabin în proiectul lui de a ajuta ca munții copiilor noștri să fie verzi și sănătoși peste ani.
Alăturați-vă și voi proiectului, donând aici orice sumă doriți: http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=9faf9e6b90fdf570fc16d65e84294eed612e9d04

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *