Timpul trece, tu ce faci?

Nu am mai scris demult pe blog. Avem inspirație, dar ne ocupăm tot mai mult cu pregătirile dinainte de un moment la fel de minunat ca și cel de prin mai 2010.

Cum zice bunica mea dragă: “Mult a fost, puțin a mai rămas!” Așa că în mai puțin de 2 săptămâni burtica mea cea mare se va tranforma într-un bebeluș lipit de sânul meu și purtat cu toată dragostea în tot felul de instrumente care mai de care mai ciudate 🙂

Ne pregătim, organizatoric, dar și emoțional.

Aud în ultima vreme tot mai mult: “Stai liniștită! O să vezi că la al doilea copil este totul mai ușor! Știi ce ai de făcut, nu mai ai sentimentul că nu te descurci etc.

Pe alocuri le dau dreptate, însă ce pot spune cu siguranță este că dintr-un anumit punct de vedere este mult mai greu: SENTIMENTELE!

Atunci când aștepți un al doilea/treilea copil sentimentele puse în joc sunt mai multe și din cele mai complexe. Pe lângă sentimentele mele și ale lui Pedro sunt cele ale Nadiei și ale frățiorului ei. Iar grija noastră ca părinți pentru aceste sentimente este mult mai mare.

Nu luați treaba asta ca pe o văicăreală ci mai degrabă ca pe o conștientizare. Cu cât suntem mai mulți cu atât starea noastră sentimentață poate fi mai relaxată sau mai tensionată. Iar asta depinde doar de alegerile pe care le facem în legătură cu absolut orice lucru; cum ne organizăm casa, cum ne organizăm cu somnurile, cine ce responsabilități va prelua, când și cum vom face cunoscute seria evenimentelor ce se vor întâmpla, dacă apelăm sau nu la un ajutor din exterior, cum ne vor arăta “agendele” de lucru și tot așa.

Însă ce e frumos, e frumos și merită trăit. Uneori am senzația că au intrat zilele în sac, cum zice românul, alteori am senzația că mai este atât de mult timp până la ziua Z. În unele zile sunt frântă de oboseală, în alte zile conduc cu orele și alerg de colo colo și îmi place.

Dar ce e cu adevărat important este că mă bucur de fiecare clipă. Când mă simt bine, îmi pun o fustă scurtă și tocuri și merg la o ciocolată cu oameni dragi. Alteori, nu vreau să ies din casă nici măcar să arunc o sticlă la coșul de gunoi.

Ce va fi? Cum va fi? Mă voi descurca sau nu cu 2 copii? Voi vedea, atunci când îi voi avea.

Acum, ies în oraș, mă bucur de zilele cu soare, râd cât pot de mult, planific petrecerea de Moș Crăciun de pe 24 decembrie, alerg după cadouri. Toate astea mă fac fericită și e tot ce contează.

Când ne-am întors din concediul din Maramureș și Țara Oașului (despre care am să vă povestesc cândva) am adus acasă o tăbliță de lut pe care scrie așa: “TIMPUL TRECE, TU CE FACI?” Este pusă chiar pe hol, unde poate fi văzută de oricine, inclusiv noi ai casei, imediat ce ne pășesc pragul. Din câtă lume ne-a vizitat, un singur om, un preot, a remarcat-o și citit-o cu glas tare la plecare. Ce am văzut pe fața lui? Un mare semn de întrebare.

Așa că vă spun și vă întreb: “TIMPUL TRECE, TU CE FACI?”

11 comments on “Timpul trece, tu ce faci?

    • Eugenia , Direct link to comment

      @Raluca: Într-adevăr așa e Raluca, timpul trece repede. Important e să treacă frumos! Mulțumesc pentru gândurile bune și să îmi dea Domnul o naștere frumoasă și cu bine! Vă pupăm!

  • Ioana , Direct link to comment

    Nastere usoara si ne bucuram din suflet pentru voi!Asteptam vestile cu si sa stii ca asta timpul trece, tu ce faci mi-a placut mult de tot.In alta ordine de idei Nadia e o frumoasa si sunt sigura ca il asteapta cu nerabdare pe bebe mic.Hehe ce mi-ar placea sa ne vedem!Va pupam cu drag!

    • Eugenia , Direct link to comment

      @Ioana: Așa să fie Ioana, o naștere cât mai ușoară și frumoasă. Da, Nadia devine din ce în ce mai delicioasă, iar în ultima vreme pupă burtica de numa numa 🙂 de ți-e mai mare dragul de ea. Și noi vă pupăm cu drag!

  • Oana , Direct link to comment

    Eugenia, nastere usoara iti doresc. Nu ne cunoastem personal insa eu te-am mai vazut din intamplare la bisericuta Sf Nicolae unde este Pr Daniel, duhovnicul meu (presupun ca si al vostru). Nu te-am salutat de teama sa nu te sperii ca cineva necunoscut te cunoaste prin blogl tau .Iti urmaresc cu drag postarile si am invatat multe lucruri frumoase de la tine. Inca nu am o familie insa imi doresc foarte mult acest lucru. (Am 22, oare ma grabesc?) Nadia inca este micuta dar ma intreb oare cum vei vorbi cu ea, cum o vei educa ca sa fie un om bun, frumos in viata, cum putem sa-i pregatim pe copii penru viata? Mie imi lipsesc foarte mult discutiile cu parintii mei, nu sunt atat de deschisi, nu ma invata sau pregatesc pentru viata de familie.
    Iti multumesc ca impartasesti cu noi gandurile voastre si iti doresc multa sanatate si iubire!

    • Eugenia , Direct link to comment

      @Oana: Îți mulțumesc pentru urările și gândurile bune! Mi-ar fi plâcut să ne cunoaștem. Poate cu următoarea ocazie o să ne abordezi pentru că nu ne place să cunoaștem oameni noi. Știm că sunt multe persoane care ne urmăresc blogul și te asigur că ne-ar plăcea să cunoaștem cât mai mulți dintre ei.
      Așa că data viitoare, fie că este vorba despre noi sau alți oameni al căror blog îl urmărești, îndrăznește. Nu ai nimic de pierdut, ba din contra poți lega niște relații faine.

      Este minunat că vrei să îți întemeiezi o familie. Vârsta contează atunci când vrei tu să conteze. Fiecare an din viața unui om poate fi excepțional atunci când face exact lucrurile pe care și le dorește, așa că doar tu poți hotărâ dacă este prea devreme sau prea târziu.

      Chiar dacă Nadia este micuță, ne demonstrează cât este de înțeleaptă față de noi. Un simplu exemplu este că ea știe să TRĂIASCĂ clipa și prezentul, bucurându-se în felul ăsta 24 din 24 de propria-i viață. Noi, din păcate, am uitat cum se face asta, așa că acum reînvățăm această lecție cu ajutorul ei.

      Comunicarea este importantă, atât în relația cu viitorul tău soț, cu părinții tăi, cu proprii tăi copii și cu orice om ai aproape. Dacă ceilalți nu sunt deschiși (în cazul tău părinții) fii tu deschisă; spune-le tu ce simți, ce dorințe ai de la viață sau de la ei, ce vrei tu să faci în viitor și tot ce ai pe suflet. Poți să ai surpriza să constați că și ei își deschid sufletul către tine, pentru că te iubesc, ești rodul iubirii lor și îți doresc numai bine.

      În speranța că ne vom cunoaște într-o zi, te îmbrățișez și îți doresc sănătate, iubire și fericire!

      Cu drag,
      Eugenia

  • Dobrestii , Direct link to comment

    […] Ce se va întâmpla de mâine? Vom deschide un nou capitol, cel în care vom fi părinții a 2 copii. E destul de greu să trăiești aceste sentimente. Asta spuneam și în postarea Timpul trece, tu ce faci? […]

Leave a comment

Your email address will not be published.