O primă săptămână

A trecut şi prima săptămână din noua noastră viaţă. Nu ştiu CÂND dar ştiu CUM.

Miercurea trecută pe la prânz am ajuns în aeroportul Ilheus, care este mai mic şi decât Băneasa. Înconjuraţi de mulţi oameni şi o minusculă bandă de bagaje plină de cutii (da, brazilienii îşi cară lucrurile în cutii de televizor în loc de genţi sau trolere :)) am reuşit să ne luăm cele 150 de kg de bagaje cărate din România. De partea cealaltă ne aştepta fericita şi vesela familie Câmpean.
Câmpenilor le suntem recunoscători pentru inspiraţia pe care ne-au insuflat-o prin poveştile lor roz de prin Piracanga. Vă mulţumim din suflet dragilor!

Cu toate bagajele stivuite în “tinerelul” lor autobuz albu’ am luat-o la drum mai întâi spre supermercado şi apoi spre noua casă. Până aici nimic spectaculos.
Primul şoc a fost drumul de la Itacare până la Piracanga. Deşi am fost avertizaţi dinainte, realitatea totuşi ne-a lovit. Ca să înţelegeţi, drumul a primit în timp apelative precum Drumul Oaselor, Drumul Vieţii sau Drumul Apelor 🙂 Când vom avea net bun, poate pune Pedro şi filmul făcut cu telefonul, ca să ne înţelegeţi.

Într-un final am ajuns, dar când afară era deja noapte. Şoc maxim. Vuietul oceanului, ţânţari, lilieci, licurici, greieri şi alte vietăţi chirăitoare de-ale pădurii erau acolo, pe lângă şi prin casă. (Dragi părinţi nu intraţi în panică, citiţi până la sfârşit! :))
Dragii de Câmpeni au încercat să ne încurajeze şi să ne liniştească puţin înainte de primul somn în noua casă, dar în zadar. Disconfortul era acolo. A dispărut abia când am pus capul pe perne şi am adormit toţi 3 instant.

Dimineaţa a început devreme, cam pe la 5:30, când Nadia s-a trezit ca de obicei, cu chef de joacă.

Ei, da, altă viaţă. Copaci verzi stropiţi de rouă, cu păsărele ciripitoare, soare şi un ocean mai liniştit. MIRIFIC – ăsta e cuvântul ce poate descrie în cuvinte ce vedem zilnic. Şocul şi disconfortul dispăreau încet încet.

Primele două zile nici nu am ieşit din casă fiind foarte ocupaţi cu aranjarea bagajelor. Însă a venit a treia zi, când am mers la Itacare, să mai facem o rundă de cumpărături şi să-l serbăm pe bărbatu’ cu o masă la restaurant. Prânzul a fost absolut delicios. La fel şi prima întâlnire cu Oceanul, pe plaja Tiririca, frecventată în special de surferi.

 

În a patra zi Laura şi Florian ne-au făcut un tur al sătucului în care locuim. Încet, încet ne acomodam şi ce vedeam/auzeam în jurul nostru ne plăcea tot mai mult.
Totul până luni după-amiaza când am mers pentru prima oară la bălăceală în râu şi în ocean. Acolo, s-a născut dragostea, pentru natura din jurul nostru şi pentru frumuseţea locului numit Piracanga. Greu, foarte greu de descris în cuvinte. O să încercăm o descriere mai bună în fotografii.

Odată cu locul, am început să cunoaştem şi oamenii ce locuiesc aici. Toţi au un lucru în comun: dorinţa de viaţă într-un loc minunat, departe de sistem şi agitaţia oraşelor. O bună parte dintre ei mai au un lucru în comun: copiii; unii îi aşteaptă, alţii îi au deja. Aceste două lucruri îi transformă pe toţi în nişte oameni fericiţi şi zâmbăreţi. Şi noi printre ei 🙂

Ieri şi azi am fost iniţiată de Laura în arta împletirii de brăţări. Mâine mergem împreună la worksop-ul ţinut de o artistă în ale împletirii ca să învăţăm şi alte modele. Am observat azi cât de relaxantă e treaba asta. Mintea are timp să zburde cât timp mâinile migălesc de zor, aşa apărând noi idei şi o brăţară frumoasă.

Mersul la râu/ocean a devenit deja un obicei. După somnul de după-amiază al Nadiei, ne luăm băgăjelele şi o tulim spre ocean. Cât timp ne bălăcim Nadia este extrem de fericită şi într-o continuă mişuneală prin apă. Binenţeles că toată veselia asta vine la pachet şi cu mult nisip mâncat cu pumnul, mai mult spre disperarea mea decât a lui tatăsu’. Fericirea ei este şi a noastră mai ales gândindu-ne cât de frumos o să crească într-un asemenea Paradis.

Un alt lucru minunat este cina sau mai degrabă sucul de fructe servit seara. Alegem 1, 2 sau 3 fructe dintre maracuja, portocale, mango, ananas, papaya, lime, banane, avocado, adăugăm puţin lapte şi câteva cuburi de gheaţă şi bem câte un pahar de sănătate curată în fiecare seară, super bun şi parfumat.

Zilele trec frumos în Piracanga. Trăim cu adevărat şi asta ne ocupă tot timpul 😉

24 comments on “O primă săptămână

  • raluca , Direct link to comment

    Bravo! Uitandu-ma la aceste poze va invidiez maxim. Cum si de ce ati ajuns acolo? Scrie-ne mai des despre noua voastra casuta! bafta multa! Luca ii trimite pupici Nadiei!

  • Andrei , Direct link to comment

    Super fain, ma bucur mult pentru voi si incerc sa fac planuri concrete sa va vizitez (nu scapati :D).

    Cand si unde puneti mai multe poze? 🙂

    • Eugenia , Direct link to comment

      @Andrei – aici vom pune poze, incet, incet ca e mai lent accesul la internet pe aici. In plus va tinem putin in suspans, ca nu va putem arata totul din prima 😛

  • Dana , Direct link to comment

    Deci asa…mananca nisip cu pumnul :)) Foarte tare Nadia! Pai, sa va acomodati usor si mai asteptam povesti…toata lumea asteapta povesti…

  • georgiana , Direct link to comment

    foarte frumos! va invidiem, la noi e urat si ploua si mai avem si o gaura in stratul de ozon:(

  • mintzu , Direct link to comment

    E atat de frumos tot ce ne spui aici incat imi dau seama cat de mult pierdem noi, cei care suntem preocupati sa ne zbatem in vacarmul oraselor.

    Ma bucur mult pentru voi, dragii mei!

  • pedro , Direct link to comment

    @Vlad – mergem in slapi sau desculti. “Aleile” de aici sunt de nisip fin cu diverse buruieni pe alocuri 🙂

  • Marcian , Direct link to comment

    Minunat! 😀 Astept cu nerabdare mai multe poz(n)e-povesti.
    Aveti grija de voi si nu ne tineti prea mult in suspans. ;p

  • Radu Palamariu , Direct link to comment

    Dragilor, multumim de vesti!!
    Ne inspirati! Cand am citit postul si am vazut pozele, am zis ca vreau neaparat ca si noi sa va calcam pe urme. Ne vedem in Bali, cam intr-un an, da? 🙂
    Va imbratisam cu mult drag!!

    • pedro , Direct link to comment

      @Radu – hai sa vedem cum merg lucrurile pentru ca ne este greu sa spunem acum ca intr-un an vom fi in Bali 🙂 Va pupam!

  • CALIN Irina , Direct link to comment

    foarte frumos! sa ne tineti la curent cu viata voastra. Nadia arata super bine si fericita! toata lumea (cunostiinte comune) este curioasa cum ati ajums tocmai acolo… am primit multe telefoane sa le spun ce si cum, dar nici eu nu stiu. important este ca voi sa fiti bine! va pupam cu dor si drag si cu parerea de rau ca nu am reusit sa ne vedem

    • Eugenia , Direct link to comment

      Hei Irina,

      In primul rand saluta intreaga gasca de cunostinte comune 🙂 din partea mea. Cat despre cum am ajuns aici o sa povestim saptamanile urmatoare mai pe larg intr-un post special. Si noi va pupam si speram sa ne vedem cu bine, oricand si oriunde ar fi asta. Cu drag, Eugenia

  • Diana , Direct link to comment

    @Radu – ce atata Bali, mai bine sa ne vedem cu totii intr-un concediu in Piracanga, ca se pare ca acolo-i miezul 😀

    @Pedro & Co – felicitari pentru initiativa si sedere placuta! 🙂

  • Mihai , Direct link to comment

    Salut Petre. Urmaream de mult timp viataprinbalonulroz si cand am vazut scris de “dobresti” m-am gandit ca ai putea fi tu. M-as bucura daca ai scrie un post despre ce se intampla acolo, cum ajungi, cum e viata, unde stai, cum stai, etc. Am tot citit ce am gasit Piracanga, dar tot nu am inteles cum poti ajunge sa traiesti acolo. 🙂

    Felictiari si multa bafta!

    (Mihai de la Deco Plast)

    • pedro , Direct link to comment

      Salut Mihai,

      Incercam sa scriem un post si despre ce se intampla pe aici si cum se poate ajunge, dar probabil va mai dura ceva. Dupa cum vezi, ritmul de pe aici este cu totul altul decat cel cu care eram obisnuit inainte 🙂

      Sa auzim numai de bine!

  • Andrei , Direct link to comment

    foarte frumoasa aventura voastra – astept continuarea! ma bucur ca ati ajuns bine si deja va place locul si atmosfera

  • Oana Gaidargi , Direct link to comment

    Incredibil! am tot citit ce ati scris atat voi cat si pe Viata prin balonul roz si pare mirific…doar ca ma intreb cum poti sa ajungi acolo si sa scapi de stresul de a trai, adica de a-ti castiga existenta? Poate impartasiti din propria experienta…:)

    • Eugenia , Direct link to comment

      Hei Oana,

      O sa povestim si de cele bune si de cele mai putin bune in curand intr-un post separat 🙂 Sa ai grija de burtica! Ai gasit loc pentru cele 40 de cutii de Pringles?

  • Irina Grigorovici , Direct link to comment

    Buna dragilor! Sunt tare surprinsa si totodata incantata de vacanta voastra!
    Dar nu prea stiu ce sa inteleg….v-ati mutat acolo? pentru o perioada, pentru tot restul vietii…..??? Fata arata superb! Iar voi parca neschimbati!
    Am sa citesc cu interes tot ceea ce veti scrie aici!
    Numai bine va doresc!
    Irina

    • pedro , Direct link to comment

      Ciao Irina,

      Da, ne-am mutat aici, cel putin pentru moment. Noi privim Brazilia ca o prima destinatie dintr-o calatorie atat de lunga pe cat ne vom simti bine si ne va place. Adica e o vacanta prelungita si speram noi sa dureze cat mai mult 😉

      Va pupam de pe malul oceanului!

Leave a comment

Your email address will not be published.