Ziua a inceput cu o ploaie maruntica, dar rece. Nicio tragere de inima pentru cei 22 de Km de mers, dar nu prea am avut de ales.
Prima privesliste frumusica, printre picaturi s-a aratat in preajma orasului Cirauqui, care din pacate nu a durat prea mult pentru ca brusc si dintr-o data s-a pus o ploaie torentiala cu grindina ca si cea din ziua 2.
Fiind in camp deschis nu am avut altceva mai bun de facut decat sa strang mai tare din dinti, betele in maini si cocosata de rucsac si apa sa continui.
Toate oarecum suportabile pana cand am ajuns intr-o zona cu un noroi cat jumatate din bocanci. Si cum greutatea imi lipsea dai si mergi asa vreo cativa kilometri. Mai incercam din loc in loc sa mai dau jos din noroi, ca aproape imi ramaneau blocati pe poteca, dar nicio sansa.
Evident ca domnisoarei tendite nu i-a picat bine noroiala asta si a inceput sa doara din ce in ce in mai tare.
Si pe cand sa clachez de durere si de plans, ploaia se opreste si apare domnul Soare.
Multumita lui continui sa merg mai departe, sa mai fotografiez niste flori frumoase si sa dau uitarii ziua dureroasa.
Mai peste inca cativa km ma ajunge din urma grupul vesel de spanioli cu care am cinat in Puente la Reina, care ma ajuta cu incurajarile de final.
Pranzul tarziu il luam intr-un bar din gara, unde aproape de tavan circula continuu un trenulet de jucarie, care da un aer deosebit locului. Binenteles ca in 5 minute toti suntem cu telefoanele pe sus ca sa nu pierdem rata 😉
Tapas-urile grozave, la fel si vinul rosu de Irache.
Dupa ce valencianul Vicente pleaca catre Pamplona o luam la pas catre centru pentru a ajunge la Bomboneria del Torres. Barcelonezul Xavi a auzit de ea zilele trecute de la caminista care i-a spus ca orasul Estella e renumit in zona pentru aceste bomboane si sa nu care cumva s-o rateze.
Asa ca ajungem, degustam o ciocolata absolut delicoasa, cumparam vreo 3 tablete si cand sa plecam vine si Senior Torres care ne mai face cadou vreo 5 tablete. Asa ca numai bine, maine mai avem de carat inca 1,600 Kg de ciocolata 😉
Buen Camino!
