A trecut şi prima săptămână din noua noastră viaţă. Nu ştiu CÂND dar ştiu CUM.
Miercurea trecută pe la prânz am ajuns în aeroportul Ilheus, care este mai mic şi decât Băneasa. Înconjuraţi de mulţi oameni şi o minusculă bandă de bagaje plină de cutii (da, brazilienii îşi cară lucrurile în cutii de televizor în loc de genţi sau trolere :)) am reuşit să ne luăm cele 150 de kg de bagaje cărate din România. De partea cealaltă ne aştepta fericita şi vesela familie Câmpean.
Câmpenilor le suntem recunoscători pentru inspiraţia pe care ne-au insuflat-o prin poveştile lor roz de prin Piracanga. Vă mulţumim din suflet dragilor!
Cu toate bagajele stivuite în “tinerelul” lor autobuz albu’ am luat-o la drum mai întâi spre supermercado şi apoi spre noua casă. Până aici nimic spectaculos.
Primul şoc a fost drumul de la Itacare până la Piracanga. Deşi am fost avertizaţi dinainte, realitatea totuşi ne-a lovit. Ca să înţelegeţi, drumul a primit în timp apelative precum Drumul Oaselor, Drumul Vieţii sau Drumul Apelor 🙂 Când vom avea net bun, poate pune Pedro şi filmul făcut cu telefonul, ca să ne înţelegeţi.
Într-un final am ajuns, dar când afară era deja noapte. Şoc maxim. Vuietul oceanului, ţânţari, lilieci, licurici, greieri şi alte vietăţi chirăitoare de-ale pădurii erau acolo, pe lângă şi prin casă. (Dragi părinţi nu intraţi în panică, citiţi până la sfârşit! :))
Dragii de Câmpeni au încercat să ne încurajeze şi să ne liniştească puţin înainte de primul somn în noua casă, dar în zadar. Disconfortul era acolo. A dispărut abia când am pus capul pe perne şi am adormit toţi 3 instant.
Dimineaţa a început devreme, cam pe la 5:30, când Nadia s-a trezit ca de obicei, cu chef de joacă.
Ei, da, altă viaţă. Copaci verzi stropiţi de rouă, cu păsărele ciripitoare, soare şi un ocean mai liniştit. MIRIFIC – ăsta e cuvântul ce poate descrie în cuvinte ce vedem zilnic. Şocul şi disconfortul dispăreau încet încet.
Primele două zile nici nu am ieşit din casă fiind foarte ocupaţi cu aranjarea bagajelor. Însă a venit a treia zi, când am mers la Itacare, să mai facem o rundă de cumpărături şi să-l serbăm pe bărbatu’ cu o masă la restaurant. Prânzul a fost absolut delicios. La fel şi prima întâlnire cu Oceanul, pe plaja Tiririca, frecventată în special de surferi.
În a patra zi Laura şi Florian ne-au făcut un tur al sătucului în care locuim. Încet, încet ne acomodam şi ce vedeam/auzeam în jurul nostru ne plăcea tot mai mult.
Totul până luni după-amiaza când am mers pentru prima oară la bălăceală în râu şi în ocean. Acolo, s-a născut dragostea, pentru natura din jurul nostru şi pentru frumuseţea locului numit Piracanga. Greu, foarte greu de descris în cuvinte. O să încercăm o descriere mai bună în fotografii.
Odată cu locul, am început să cunoaştem şi oamenii ce locuiesc aici. Toţi au un lucru în comun: dorinţa de viaţă într-un loc minunat, departe de sistem şi agitaţia oraşelor. O bună parte dintre ei mai au un lucru în comun: copiii; unii îi aşteaptă, alţii îi au deja. Aceste două lucruri îi transformă pe toţi în nişte oameni fericiţi şi zâmbăreţi. Şi noi printre ei 🙂
Ieri şi azi am fost iniţiată de Laura în arta împletirii de brăţări. Mâine mergem împreună la worksop-ul ţinut de o artistă în ale împletirii ca să învăţăm şi alte modele. Am observat azi cât de relaxantă e treaba asta. Mintea are timp să zburde cât timp mâinile migălesc de zor, aşa apărând noi idei şi o brăţară frumoasă.
Mersul la râu/ocean a devenit deja un obicei. După somnul de după-amiază al Nadiei, ne luăm băgăjelele şi o tulim spre ocean. Cât timp ne bălăcim Nadia este extrem de fericită şi într-o continuă mişuneală prin apă. Binenţeles că toată veselia asta vine la pachet şi cu mult nisip mâncat cu pumnul, mai mult spre disperarea mea decât a lui tatăsu’. Fericirea ei este şi a noastră mai ales gândindu-ne cât de frumos o să crească într-un asemenea Paradis.
Un alt lucru minunat este cina sau mai degrabă sucul de fructe servit seara. Alegem 1, 2 sau 3 fructe dintre maracuja, portocale, mango, ananas, papaya, lime, banane, avocado, adăugăm puţin lapte şi câteva cuburi de gheaţă şi bem câte un pahar de sănătate curată în fiecare seară, super bun şi parfumat.
Zilele trec frumos în Piracanga. Trăim cu adevărat şi asta ne ocupă tot timpul 😉
