La micul dejun le-am oferit Nadiei și mamei cadourile cumpărate împreună cu tati și Darie ieri. S-au bucurat tare mult de ele.
Apoi, am început lucrul cu matematica din Singapore. Prefer să lucrez cu materialul acesta față de cel din Anglia din mai multe motive:
– are mai multe explicații și mi se pare mai ușor de înțeles
– spațiile pentru exerciții sunt mai mari și pot lucra direct pe material, nu mai am nevoie de caiet
– exercițiile sunt mai distractive sau așa mi se par mie 🙂
Din materialul din Anglia am făcut adunări și scăderi după metoda broaștei pe care v-a arătat-o Nadia deja.
Apoi am continuat cu engleza. Acum mi se pare cea mai plictisitoare materie. Ieri mama ne-a explicat despre substantivele, adjectivele și pronumele de posesie. Mi-a fost greu să le înțeleg. Sper că mama ni le va explica și altfel.
Totuși, mă străduiesc să învăț engleza pentru că știu că în viitor îmi va fi de folos aproape în orice țară voi merge, chiar și în China, Japonia și Rusia.
A treia oră a fost azi de geografie.
Mie și Nadiei ne place să deschidem o hartă maaaaree pe care o avem. Am început cu căutarea diverselor țări. Ne-am distrat puțin când căutam Sri Lanka în America Centrală. Acum știm că ea se află în Asia.
La un momentdat, Nadia a întrebat care este cea mai mică țară din lume. Mama a zis să o căutăm în Europa, dar noi nu am găsit-o.
Apoi ne-a citit despre Vatican și am aflat că deși are doar 0,44 Km2 ca și suprafață, acolo există cea mai mare biserică din lume, Basilica di San Pietro.
M-am bucurat să aflu că am vizitat totuși, Monaco, a doua cea mai mică țară din lume. Am făcut asta când am mers din România spre Spania cu mașina.
Mama ne-a mai citit dintr-o enciclopedie despre Amazonia.
Data viitoare i-am spus că vreau să aflu despre Marele Zid Chinezesc.
Apoi, am mai avut o întâlnire pe Zoom cu o prietenă de-a mamei mele, Ana Zambori. Au fost 20 de copii și am discutat despre faptul că toate lucrurile pe care le facem, chiar și distanțarea socială și purtarea măștii, au un rost.
Cu ajutorul Anei, i-am pregătit mamei o surpriză. Ana ne-a zis că lucrul făcut manual pentru un adult este mult mai valoros decât unul cumpărat, chiar dacă e scump.
Și ne-a rugat să închidem ochii și să ne gândim cum ne-am simți dacă acea persoană căreia îi facem felicitarea, nu ar mai fi.
Apoi ne-a ajutat să scriem pe felicitare lucrurile pentru care îi mulțumim.
Seara, mama a mers cu Darie să cumpere niște croissante de care ne-am bucurat împreună la cină.
Horia, iti multumesc pentru sinceritatea cu care iti scrii articolele. Le urmaresc cu interes si cred ca imi sunt de ajutor. Iti doresc spor in continuare si curiozitate sa descoperi lucruri interesante in tot ce intalnesti!
Mulțumesc Anca! Încă scriu articolele împreună cu mama, dar sper ca în curând să le scriu singur, singurel, fără ajutor 🙂