Dis de dimineață Horia a venit cu dorința de a nu ieși din cameră fără să ne giugiulim. Zis și făcut. Nu mai știu cum, dar a venit vorba despre Călătoriile lui Erus și joaca cu pistoale de lego cu prietenii lui.
Și de aici vă redau dialogul purtat:
Eu: “De ce îți place să te joci cu pistoale când te vezi cu băieții?
Horia: Pentru că îmi place să împușc.
Eu: Dar pistoalele aduc durere sau chiar moarte. În viața reală, nici cei care împușcă, nici care sunt împușcați nu sunt fericiți cu ce au făcut/pățit.
Horia: Da, dar noi ne jucăm cu pistoale de lego.
Eu: Așa este. Totuși, recunosc că mi-ar plăcea să te joci într-un fel care nu implică violență. Chiar dacă e un simplu joc, pui acolo o intenție. Iar atunci când sunt pistoale implicate, intenția nu are nicio legătură cu iubirea sau cu starea de bine.
Horia: Cred că ai dreptate. Decizia de a împușca e luată din frică, nu din iubire.
Eu: Cum așa?
Horia: Păi, ca și în călătoriile lui Erus, în inimă nu poate exista și iubire și frică în același timp. Iar eu cred că cei care împușcă o fac din frică, frica de a muri.
Eu: Acum și eu cred că ai dreptate!”
Mi-au uns sufletul atât giugiuleala, îmbrățișările, cât și discuția în sine.
De multe ori, joaca copiilor de pe lângă noi când trebăluim sau povestim cu alți adulți poate părea inofensivă. Însă, ei acolo în joc pun intenții. Uneori nu băgăm de seamă, uneori alegem să îi lăsăm să facă ce vor ei, însă alteori ne atrag cumva atenția.
Legat de “joaca” cu împușcăturile am simțit să îl conduc din lumea “inofensivă” a pistoalelor de jucărie către realitate vorbind despre intenții.
Orice acțiune, orice cuvânt rostit, orice obiect creat are la bază o intenție, un gând, o manifestare. Simt că generațiile actuale de copii sunt prinse într-un tsunami informațional din care le este deja extrem de greu să iasă fără ghidajul părinților. Lucrurile în lume se întâmplă mult prea pe repede înainte și toate ajung la urechile și sufletele copiilor aproape instant. Înainte poate ajungeau doar la unii dintre ei care aveau acasă un radio, un ziar sau un televizor, dar acum, când fiecare familie are cel puțin 2 telefoane cu care ei încep să interacționeze informația circulă cu viteza luminii.
Am vorbit de Erus, dar cine este el?
Erus este un aventurier, un erou, un copil care îi învață și pe alți copii și adulți despre marile virtuți ale vieții: răbdarea, generozitatea, recunoștința și iubirea.
Erus este o sursă de inspirație pentru oricare dintre noi. Nu vreau să vă spun mai multe, pentru că Erus merită să fie descoperit, pagină cu pagină.
Noi vă recomandăm cu toată căldură seria de cărți semnate de Alec Blenche. Iar dacă voi le știți deja și le îndrăgiți, făceți-le cadou prietenilor sau colegilor. Vor fi un cadou extraordinar!
Și încă ceva foarte fain creat de Alec, cântecele. Preferatele noastre sunt: Cântecul Recunoștinței și Cântecul Iubirii!
