Eram deja pregătită să dorm, astă seară cu Darie și Nadia.
Însă, brusc m-a dat jos din pat, pardon, m-a ridicat de pe saltea, impulsul de a scoate din cap ideile care circulă ca rapidele vara de la București Nord la Constanța. Că altfel mai pierdeam 30 de minute. Așa că mai bine le folosesc.
Când nu știi, nu știi, dar când știi, știi. Și aici mă refer la ideea de a lua o foaie de hârtie și a pune acolo toate ideile care îți vuiesc prin cap.
Numai că în loc de hârtie a venit pornirea de a deschide laptop-ul și a scrie direct pe Dobreștii.ro. M-a și bușit râsul să văd data ultimului post. Culmea a fost despre primul maraton alergat.:) V-am zis că mă bușește râsul.
Ei bine, gata, ăsta a fost preambulul.
I am back. We are back, cu 3 copii, 2 români și un brazilian pentru moment, reveniți în “fundul” Braziliei pentru a trăi. Ce? Veți vedea de azi încolo.
Doamne ce bine ne face auto-izolarea asta cauzată de Virusache Covid-19;
– a stârnit creativitatea (revin mâine cu un rapid mai sus menționat transpus într-un desen),
– a mișcat mușchii întregii familii pe plajă în mare viteză,
– a adus recunoștință pentru ce putem admira când ieșim afară pe plajă,
– a generat idei noi de activitate profesională pentru viitor.
Și în final, câteva print screen-uri din viața reală.
