“Viața e minunată și merită trăită!” – un îndemn puternic pentru mine și cu care am rezonat mereu.
Dar oare ce înseamnă să-ți trăiești viața?
Astă seară, în cadrul unei ieșiri cu niște prieteni mai vechi și alții nou-nouți mi-am povestit scurt, râzând și cu multe glume atașate, câteva etape importante din viață, din 2009 încoace, când au început căutări interioare.
Procesul a fost extrem de frumos, dar și dureros. Pachetul primit a fost “ultra all-inclusive”, cu multe lecții de viață, mulți oameni cărora le-am dat, cărora le-am cerut, cărora le-am mulțumit, pe care nu i-am suportat, multe frământări, dorințe, lacrimi, fericire.
Cred că toate au un sens, bine știut de El și aproape imposibil de descălcit de mine.
Dar important este să îmi urmez visurile, oricât de ciudate, prostești și nelalocul lor ar fi.
Din 2010 sunt mama a 2 copii minunați care m-au ales și cărora le mulțumesc că în fiecare zi, mă scot din carapace, mă intrigă să mă descopăr și să scot rahaturi îngropate adânc care mă obligă să mă accept așa cum sunt.
În 2014, mi-am găsit curajul să îmi spun, să le spun propriilor copii și soțului că vreau să fac ceva pentru mine, cu mine. Așa că în 21 de zile, îmi iau bagajul și o să plec de acasă să îl despachetez și să-l împachetez zilnic. Am auzit că rutina asta o să mă termine în cele 30 de zile de călătorie. Deși mi se povestea despre rucsacul cel roșu, știu că de fapt bagajul este altul.
Sunt un om al contrastelor, al aventurii, al călătoriilor. Vreau să mă caracterizez așa și peste 30 de ani. Prin urmare am început să mă pregătesc, mai mult sufletește pentru o aventură și o experiență despe care abia aștept să le povestesc copiilor la revenire.
Emoțiile sunt multe și puternice, dar voi plânge și-mi va fi bine.
Buen camino!
