Cu ce am rămas după ziua de tăcere

Mi-au plăcut mereu experimentele. Cel mai mult le îndrăgeam pe cele de la ora de chimie. În timpul pregătirilor pentru olimpiade, că doar atunci eram regina laboratorului, căutam și adunam cât mai multe stative cu eprubete. Abia așteptam să mă joc cu subatnțele primite de la profi împreună cu problemele de rezolvat. Erau cele mai cool pregătiri pentru olimpiade. Cele mai oribile erau cele la fizică care aveau loc iarna, în clasa neîncălzită pentru că era vacanță, iar noi scriam cu mânuși. Horror.

Mi-a rămas dragul pentru experimente. Bucătăria este noul laborator, iar substanțele sunt organice. Dar și viața în sine s-a dovedit de multe ori un laborator bun pentru experimente. Iar cel cu tăcerea a ridicat la suprafața eprubetei niște lucruri interesante și a sedimentat altele la fel mai am de “biscuit”. Le voi aduna așa cum curg prin vârfurile degetelor:

-> mi-am scrâșnit dinții și mi-am mușcat limba mult mai des decât de obicei;

-> Nadia mi-a spus a doua zi că a fost chiar haioasă ziua în care nu am vorbit;

-> Nadia și Horia au avut foarte puține cereri, ziua transformându-se într-una din cele în care ei au auzit mult mai puțini NU;

-> în prezența dragului și iubitului Pedro aveam cel mai des dorința de a vorbi. Am și făcut-o de vreo 2 ori fără să-mi dau seama, dar el a fost pe fază și a băgat un “Șșștttt…nu mai vorbi. Sunt împreună cu tine în acest experiment, așa că hai, liniște!” Fie vorba între noi, simt că el s-a bucurat de ziua asta foarte mult 😉

-> m-am conectat foarte des cu Darie și la sentimentele lui legate de neputință de a exprima verbal ceea ce are nevoie sau își dorește;

-> copiii înțelegeau mult mai repede decât adulții ceea ce încercam uneori să cer prin limbajul non-verbal;

-> mintea mi-e plină de gânduri și a fost interesant (și infricoșător pe alocuri) să observ cât de plină e. Însă a fost foarte fain să observ că puține gânduri aveau sens să prindă formă în cuvinte, multe fiind balast.

Au trecut 10 ani de când am auzit prima dată de un astfel de experiment. Acum avenit timpul lui si cred că va mai fi.

02 comments on “Cu ce am rămas după ziua de tăcere

  • Lamia , Direct link to comment

    Doamne, Eugenia! rar intalnesti oameni care traiesc niste experiente si invata cu adevarat din ele, sau macar traseaza cateva concluzii. Esti o gura de aer proaspat. Partea frumoasa e ca pe vremuri ai fi fost catalogata drept o ciudata, dar acum se pare ca e o comunitate in continua crestere, care scoate lumea din gandirea patrata si fractionara. Binecuvantari si la cat mai multe experiente si experimente stralucitoare si aducatoare de intelepciune si frumusete! Va iubesc 🙂

    • Eugenia , Direct link to comment

      Lamia, când facem o zi în tăcere? Nu de alta, dar să ne adunăm mai mulți cu obiceiuri din astea “ciudate” 🙂
      Mulțumim mult de tot pentru binecuvântări. Așa să ne fie viețile tuturor, cu cât mai multe experiențe și experimente strălucitoare și aducătoare de înțelepciune și frumusețe!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *