Calatorului ii sade bine cu drumul

Cand cineva ma intreaba de unde sunt raspunsul meu este “de pretutindeni”. Asta pentru ca m-am nascut si am trait primii 6 ani si jumatate in Ramnicu Valcea, alaturi de bunicii din partea mamei (Dumnezeu sa-i odihneasca!), dupa care mi-am facut scolile primara, generala si liceu in Tirgu-Jiu, alaturi de parintii mei. Am mers la facultate dupa frate-meo si petrecut sapte ani de vis in Timisoara. Vorba vine in Timisoara ca am fost mai mult pe drumuri, strabatand Europa de mai multe ori de la un capat la altul. Pentru acest lucru trebuie sa multumesc BEST-ului si mai ales lui Lau, cel care m-a indrumat sa ma alatur unei organizatii care mi-a deschis mintea si apetitul pentru calatorii. Mai trebuie sa-i multumesc si portocalei pentru faptul ca acolo mi-am intalnit jumatatea la doua zile dupa aniversarea de 25 de ani. Motiv pentru care sase luni mai tarziu ma mutam in Bucuresti, locul de care ma feream ca de drac.
Dar nu despre Bucuresti vreau sa scriu acum ci despre altceva. Cred ca noi avem anumite lucruri “in sange” si oricat am incerca nu putem sa le evitam. Cam asta cred ca se intampla cu mine cand vine vorba despre calatorii si despre a trai intr-un loc o anumita perioada. La momentul respectiv scoala primara mi s-a partut cea mai faina perioada din viata mea, desi nu-mi aduc aminte decat putine lucruri de atunci. La fel a fost si cu generala. Aici imi amintesc tot felul de scene, care mai de care mai haioase sau mai penibile. Nu mai zic despre liceu, unde am facut tampenii una dupa alta, am ramas corigent, am luat note de la 1 la 10 si am fost mai bolnav (in acte) decat orice alta perioada din viata mea 🙂
Fac un popas mai lung la perioada studentiei de unde incep sa am poze. Chiar treceam prin cateva zilele trecute si in unele cazuri mi se parea ca s-au intamplat anul trecut, desi au trecut mai bine de 10 (zece!) ani de atunci. Si aici am facut destule boacane, insa in acelasi timp am incercat sa invat cate ceva din fiecare. Am aprofundat un an de facultate in detrimentul calatoriilor, lucru pe care nu-l regret nicio secunda. Asta petnru ca nu mi-au ajutat la nimic cunostintele invatate in facultate, insa m-au ajutat foarte mult evenimentele la care am mers, training-urile pe care le-am tinut sau la care am participat, oamenii pe care i-am cunoscut si prieteniile pe care le-am legat.
Revin la perioada Bucurestiului, unde chiar ca am petrecut cei mai frumosi ani din viata mea! 🙂 Alaturi de scumpa si draga mea sotie, iar in ultimele 10 luni alaturi de minunea din viata noastra care se numeste Nadia.
In momentul asta pot sa trag doua concluzii:
1. Fiecare etapa din viata mea mi s-a parut cea mai frumoasa de pana atunci si cred ca nu este ceva ce un om poate sa-si doreasca mai mult. Fiecare a fost cu suisuri si coborasuri, dar tragand linie acum imi amintesc in 95% din situatii partile faine din oricare perioada. Ma simt foarte norocos pentru asta si sunt recunoscator ca am avut parte de asa ceva.
2. Exceptand primii 6 ani, toate perioadele urmatoare au descrescut ca timp. 12 ani de scoala primara, generala si liceu, 7 ani intensi de facultate, 5 ani si cateva luni de Bucuresti.

Astazi am inceput o noua etapa din viata noastra si sunt destul de sigur ca va fi cea mai faina de pana acum. Acum suntem in Frankfurt, pentru prima oara la un Business Lounge, cu Nadia dupa noi, asteptand zborul spre Brazilia. Ma simt ca si cum as face ceva absolut normal, fara nimic iesit din comun. Nu stiu cat va dura aceasta etapa din viata si ce bucurii ne va aduce, dar abia astept sa aflu. Cred ca pot spune ca sunt un calator si imi sade bine cu drumul. Acelasi lucru este valabil si pentru cele doua fete din viata mea.

[fblike]