Alerg și zâmbesc

Published by Eugenia 21.08.2013 - 03:53 in blog,hobbies

Știu mulți oameni care s-au pus pe alergat la maratoane, transmaratoane, fiecare pentru motivele lui. Unii pentru a deveni mai suplii, alții pentru că iubesc sportul, alții pentru a simți disconfortul și a-și testa limitele.

Pe 7 august 2013, în cadrul evenimentului Spijinirea Alăptării: Aproape de Mame, Sabin a ținut un speach motivațional care m-a impulsionat să îmi fac curaj și să reîncep să alerg. Am mai avut o tentativă în Piracanga, bucurându-mă de frumusețea oceanului.

Așa că de 2 săptămâni alerg. De ce o fac? Pentru că mi-e dor de sport și performață și pentru că anul viitor vreau să ajung să bat pas după pas cei 800 Km de Camino de Santiago.

Aseară am descoperit un blog foarte fain, Linia de finish. Într-unul dintre articole am citit că le este recomandat alergătorilor să privească înainte și nu în “ochinci”. Așa că azi de dimineață am aplicat tehnica de respirat cu capul sus și privirea înainte. Inevitabil, am început să observ oamenii cu cre mă întâlneam. Și ce credeți că am văzut pe parcursul primilor kilometrii alergați? Fețe obosite, încruntate, deși era doar 8:00 AM, priviri plecate în pământ sau pierdute în ecranele telefoanelor.

Așa că am dat start proiectului “ALERG ȘI ZÂMBESC“, zâmbindu-le tuturor oamenilor întâlniți pe traseul de alergat.
Alerg si zambesc
Nu am făcut niciun fel de selecție: alergători, bicicliști, un bebeluș plimbat cu căruciorul, domni îmbrăcați în costum, doamne care măturau aleile parcului, bunici, domni care pescuiam pe malul lacului, doamne elegante care mergeau către cine știe ce corporație.

Când mi-a venit ideea mi s-a părut genială. Îmi și imaginam energia oferită de toate zâmbetele primite înapoi la fiecare metru alergat. Asta era în capul meu, pentru că în realitate am primit maxim 5 zâmbete înapoi de la cei peste 30 de oameni întâlniți cu privirea de dimineață. Și da, m-am bucurat enorm pentru fiecare zâmbet primit și le-am mulțumit!

Însă reacțiile oamenilor mi s-au părut uimitoare:
– majoritatea domnilor, în momentul în care îmi întâlneau privirea zâmbăreață, plecau imediat ochii în pământ, întrebându-se probabil “Ce are și nebuna asta de îmi zâmbește!”
– 2 doamne, mai în vârstă ce-i drept, mi-au răspuns zâmbetului natural, firesc
– bebelușul plimbat de tatăl lui era cu gura până la urechi
– doamnele corporatiste îmi aruncau priviri încruntate
– un alergător și o alergătoare mi-au zâmbit într-un ultim moment de contact vizual

Și cum zicea Sabin, să vezi ce reacții au când îi saluți. Joi o să încerc și vă povestesc 🙂


  • August 2013
    M T W T F S S
    « Apr   Sep »
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031  
  • Inspirat de mame - www.mamagazin.ro