Încă sunt în Spitalul Privat Sanador din Bucureşti, unde sunt internată după naşterea micuţului Horia Nicolae.
În seara asta nu pot dormi văzând cum realitatea crudă şi brutală a preconcepţiilor, lenei şi etichetelor puse oamenilor cu atâta uşurinţă, loveşte tinerele mame care au venit aici să îşi nască bebeluşii.
De 2 zile ne-a fost pus în frunte şi pe uşa rezervei stigmatul “DOMNUL ALĂPTAT EXCLUSIV”.
Cine a făcut asta? O bună parte din personalul secţiei de Neonatologie.
Cu ce drept? Că ei pot şi refuză să respecte dorinţa mea de a-mi alăpta copilul şi de a refuza biberoane cu lapte praf.
De ce o fac? Pentru că le e greu (dar cuvântul potrivit ar fi LENE) să meargă în cele 10-12 saloane de pe etaj şi să înveţe tinerele mame să îşi alăpteze pruncii.
Pe ce bani? Pe minim 5000 RON pentru o naştere naturală şi minim 8000 RON pentru o operaţie cezariană.
Platiţi de cine? De părinţii care aşteaptă de la spitalele private nişte servicii bazate pe respect şi bunăvoinţă.
Dar ce se întâmplă de fapt în Spitalul Privat Sanador?
Aceşti angajaţi sunt sau au fost “lucrători” în spitalele de stat unde părerile părinţilor contează prea puţin pentru a fi cerute sau luate în seamă, chiar şi atunci când sunt exprimate explicit.
Şi după ce şi-au însuşit foarte bine această atitudine “de stat”- după cum îi spune şi numele conform Maestrului Toma Caragiu – o exercită din plin şi cu nonşalanţă şi în Spitalul Privat Sanador din Bucureşti.
Şi ca să nu mai vorbesc doar la modul general vă dau câteva exemple de acţiuni, atitudini şi situaţii trăite de ieri încoace:
- în anexa contractului semnat există următorul “beneficiu”: “Consiliere în alăptare”. Această consiliere înseamnă aducerea copilului la sânul mamei, încercarea timidă de a prinde cu 2 degete sfârcul mamei şi a-l introduce în gura micuţului şi apoi oferirea de explicaţii ca acestea: “Ei, trebuie să aveţi răbdare câteva zile, laptele nu vine aşa usor.” sau “Ce credeţi că aveţi acolo mai mult de 2 stropi?” sau “Aveţi timp după ce ajungeţi acasă să faceţi asta.”
Replicile astea i-au fost adresate mămicii Silvia, cu care am împărtit rezerva şi care a venit aici tocmai din Buzău să o nască pe minunata ei de fetiţă, crezând că aici va găsi acel respect şi acel sprijin pe care în maternitatea din Buzau ştia că nu îl va primi.
- dintre cei 12 copii născuţi în ultimele 2 zile pe secţia de la etajul 4 al Spitalului Privat Sanador, Horia Nicolae este singurul copil alăptat exclusiv cu sân. Stigmatizarea a fost foarte clar făcuta pe tabla din camera nou-nascuţilor cu marker roşu si litere de o schioapă;
- mamele sunt sfătuite să îşi lase copiii pe secţie şi să ia între timp o pilulă magică numită DORMICUM, care le aduce un Moş Ene pe la gene toată noaptea, în timp ce hrana bebluşilor este exclusiv lapte praf;
- tot dintre cei 12 copii născuti de luni încoace, Horia Nicolae este singurul bebeluş care doarme noaptea cu mama lui în cameră. Restul sunt aliniaţi şi adormiţi la unison cu miraculoasele biberoane cu lapte praf;
- ca Horia Nicolae să poată dormi noaptea cu mine în salon am dat ieri seara cu subsemnatul sub o fraza precum: “Mi s-au explicat potenţialele riscuri la care este supus copilul, le-am înţeles şi mi le asum.” Cu stimă, Eugenia Dobrescu, aş fi adăugat 
;
Legat de acest punct, aş avea o întrebare retorică: după ce ajung acasă cu copilul, cine îmi mai expune aceste riscuri şi cine e responsabil şi dă cu semnatura?
Repet că toate exemplele de mai sus sunt doar ale unei părţi din personalul spitalului şi a secţiei de nou născuţi.
Slavă Domnului că am întâlnit totuşi persoane care ne priveau cu drag şi zâmbete pe faţă. Chiar şefa moaşelor m-a etichetat “O mamă năzdravană”, cu toate conotaţiile bune şi cu admiraţia de rigoare.
O altă doamnă doctor neonatolog mi-a mărturisit că şi-ar dori să întâlnească cât mai multe mămici atât de dornice de a-şi alăpta bebeluşii.
Un lucru îmi este clar: în viaţa întâlneşti 2 feluri de oameni: OAMENI şi OAMENI! Totul ţine de alegerile personale şi susţinerea dorinţelor cu toată încrederea, mai ales în faţa oamenilor despre care am vorbit în prima parte a articolului.
Vă doresc să întâlniţi OAMENI adevăraţi, deschişi la minte şi la suflet care nu pun oamenii în cutii sau le lipesc pe frunte etichete!
Eu plec din spital cu bucuria că am împărţit camera cu o mămica care deşi speriată a ascultat ce i-am povestit despre alăptare şi a ales să îşi ţină micuţa lângă ea zi şi noapte şi să o alăpteze!
Felicitări Silvia şi Antonia Maria. Sunteţi puternice şi vă mulţumesc pentru asta!
În încheiere vă ataşez o poză cu Horia Nicolae, zis şi Voinicel – Umflăţel
Later Edit: în urma numărului mare de comentarii am descris Experienţa completă a naşterii în Spitalul Privat Sanador
