Dobrestii

…ne-am incheiat aceasta minunata vacanta prin Asia. Dar hai sa va spun ce anume am mai facut.

Dupa aproximativ 3 zile de balaceala in Oceanul Indian si stat la soare cat de mult posibil, am plecat in data de 01.05.09 catre Singapore. Drumul cu avionul a fot destul de scurt, dar cu mult somn…

Odata ajunsi inapoi in orasul numit si “Bijuteria Asiei” ne-am intrebat ce sa facem. Dintre toate optiunile, am ales sa mergem la piscina, pe insula Sentosa. Asa ca ultima seara, ca si prima de altfel, ne-am petrecut-o tot balacindu-ne.

Dis de dimineata in data de 03.05.09 ne-am luat La Revedere de la Singapore cu gandul ca il vom mai vizita si alta data.

Dupa alte 16 ore de zbor, seara tarziu, am ajuns si in Londra, obositi de numa-numa.

Ultima zi de concediu ne-am petrecut-o impreuna cu Liane prin Colchester , care btw am aflat ca este cel mai vechi oras al Marii Britanii si prin Clacton-on-Sea, un orasel de la Marea Nordului extrem de cochet, aflat in apropiere.

Asa a venit si sfarsitul concediului de exceptie.

N-a fost bai pentru ca ne-am intors acasa extrem de bucurosi pentru toate lucrurile/locurile superbe pe care le-am facut/vazut in Asia. Totodata am inceput deja sa ne gandim la urmatoarea destinatie.

Dupa lungi si nesfarsite dezbateri, Dobrestii au votat in mai putin de 2 secunde ca aceasta va fi Noua Zeelanda.

Acum a venit momentul ca aceiasi Dobresti va multumeasca pentru atentie si sa va asigure ca blogul va fi modalitatea noastra de a va spune ce mai facem, cu ce ne mai ocupam, pe unde mai calatorim, ce planuri de viitor ne creionam si lista poate continua.

De asemenea va asteptam si pe voi cu comentarii, idei faine, intrebari.

Cu pupaturi si imbratisari,

Dobrestii

Da, dupa cum va spuneam in postul anterior am ajuns in Sanur, ne-am speriat de nivelul oceanului si in dimineata urmatoare ne-am revenit pentru ca am gasit oceanul la locul lui, adica langa plaja, nu cu 2m mai jos cum era in seara precedenta

Am inceput sa cautam un locsor pe plaja care sa ne ofere si umbra (pentru mine) si soare (pentru nevasta, sa shoparleasca la soare toata ziua) si dupa vreo 10 minute de cautari am gasit ceva sub un copac, intr-o zona foarte linistita a plajei. Toate bune si frumoase, am stat mult la soare si spre seara am mers la Randy’s, un restaurant foarte dragut, in care am stat alaturi de patron (tatal lui Randy ), care e insurat cu o canadianca, restaurantul fiind cu specific indonezian si canadian, dooh. O treaba foarte tare era ca van Randy (numele de scena al patronului) era si cantaret, ne-am uitat la ceva DVD cu video-clip-uri de ale lui si toate astea ne-au facut sa mergem la el si in seara urmatoare.

Pana una alta, a doua zi am mers din nou la plaja (in timp ce Radu a facut o plimbare pe bicicleta in sudul insulei Bali) si am gasit o alta locatie, de data asta cu sezlong moca si hot-spot de Wi-Fi gratuit Stand noi asa si admirand plaja minunata (vezi si ceva foto), se apropie de noi un nene care vrea sa ne vanda ceva plimbare sa vedem corali si alte porcarii (aparent). Ne flutura un pliant cu ceva preturi astronomice (35 USD/pers pentru 2 ore de snorkeling). Noi l-am cam ignorat, i-am bagat placa ca suntem in ultimele zile de vancanta si ca nu mai avem bani, el a tot scazut din pret pana cand am ajuns la 15 USD pentru amandoi, renegociati de noi la 145.000 IDR, adica aprox 10 EUR.

Nu stiam la ce sa ne asteptam, eram chiar putin sceptic vis-a-vis de promisiunile facute de nenea ala, asa ca asteptam sa aduca barca langa noi, ne urcam in ea si ne punem in miscare. Dupa urcare observam ca barca avea doua portiuni transparente pe fund si am inceput sa ne intrebam oare ce-om vedea prin ele. Ei bine mult nisip, apa si alge pana la un moment dat, dupa ce am trecut de un bat infipt in apa, cand au inceput sa apara coralii. Primul efect a fost de woow, quality shit, efect care s-a repetat la fiecare peste zebra sau coral mai mare, sau mai stiu eu ce alte vietuitoare am vazut pe acolo La un moment dat nenea zice: aici faceti snorkeling, asa ca ne punem mastile, vestele si ne bagam in apa. Senzatia e bestiala si nici nu vreau sa ma gandesc cat de fain e sa faci scuba diving printre corali. Practic pluteam deasupra apei, cu capul in apa, benocladnu-ne la corali, pesti si alte cele, aflate la mai putin de 2m adancime.

Dupa vreo ora de invarteala pe acolo am cam obosit si ne-am intors.  Am mai lenevit pe plaja si spre seara am mers la Randy’s.  In ultima zi (cea in care am si plecat de altfel) am fost din nou pe plaja, Radu era deja fan mancare de pe plaja, preparata in niste “zone” precum cea din poza. Noi am zis pas si ne-am multumit cu alte chestii. Chiar inainte de a pleca spre aeroport am incercat sandwitch-urile de la Circle K, foarte bune de altfel, satioase, mari si ieftine Pentru drumul de aeroport am vorbit cu un nene de pe strada (sunt zeci, sute care numa 5 cuvinte stiu: taxi? transport? afternoon, maybe tomorrow? ) si ne-a dus cu 60K IDR, adica vreo 4 euro.

Zborul a fost lung fiind asa tarziu, am ajuns pe la 1 am, taxi spre apartamentul unde sta Radu si somn adanc pana a doua zi.

Bye bye Indonezia, Bye bye Bali, Bye bye Sanur …

Astazi, 28.04.09, vom pleca catre Sanur, locul unde ne vom petrece ultimele zile de concediu intr-un mod extrem de relaxant…plaja si balaceala in ocean.

Dar pana cand sa va povestesc despre Sanur trebuie sa va spun ca azi toti 3

am negociat de ne-au sarit capacele. Asta pentru ca nu puteam parasi Ubud-ul fara sa mergem si in marea si vestitat lui piata. Un fel de bazar, mai degraba unde poti gasi orice, de la o autentica copie Rolex pana la diverse mancaruri de strada. Experienta a meritat din plin, dar pretul pe care l-am platit a fost toata energia care ne ramasese.

Iata si un exemplu: vreau sa cumpar un magnet de frigider, o intreb pe tanti de la

taraba cat costa, se uita la mine si imi spune 50.000 de IDH (aprox. 3.5 euro). Eu ma uit la ea tamp si ii spun ca e prea mult. Ii ofer 5.000 de IDH. Ei bine de aici au inceput discutiile care nu au durat nici mai mult nici mai putin de 12 minute. Finalul: cumpar magnetul cu pretul de 6.000 de ruphias Este incredibil ce preturi cer turistilor pentru orice.

Dar cu perseverenta oamenii cedeaza si ajungi sa dai o suma cat de cat corecta pe ceea ce cumperi.

Regula nr. I in Indonezia: NEGOCIATI pana la ultimul sfant!

Capcana nr I in Indonezia: CONVERTIREA sumei cerute in lei sau euro! Never do that! Pentru ca vei considera ca e extrem de ieftin, dar de fapt nu e. Asa ca ramaneti cu moneda locala in minte cand mergeti la cumparaturi.

Ok, gata cu piata descrisa prin cuvinte. Pentru mai multe detalii check the pictures

Dupa un pranz cu multe furnici in meniu am luat-o inspre hotel sa ne luam bagajele si sa gasim un taxi care sa ne duca in Sanur. Zis si facut, iar in jur de ora 4:00 pm am ajuns la mal de ocean. Fiindca aici nu aveam nici cea mai mica idee de o posibila cazare, baietii m-au lasat amanet la un net cafe ca sa mai scriu pa blog cat timp ei au plecat in gasirea unei camere mai ieftine de 200.000 IDH pe noapte. Dupa 2 ore au gasit o camera la Keke homestay cu 150.000 IDh pe noapte, 3 persoane, breakfast cu 2 oua in loc de unul.

Cand mi-au spus ca vom primi un ou in plus la micul dejun, am inteles de ce au stat atat de mult

Fericiti si linistiti ca am ajuns la mare unde ne vom relaxa cat de mult putem, am mers la Keke, ne-am dusuit si am luat-o la picior catre plaja. Aici am avut o mica-mare surpriza: apa din ocean disparuse. Panic button, panic button, unde e apa, vine tsunami…

Drept urmare, primul localnic vorbitor de putina engleza a fost luat la intrebari in legatura cu apa si cu se poate intampla. Ne-a linistit spunandu-ne ca incepand cu ora 3:00 pm apa se retrage, iar in jur de ora 10:00 pm revine. Motivul, pozitionarea lunii. Si cand zic ca oceanul disparuse, ma refer la o retragere de aproximativ 2 m a apei. Impresionant.

Cu speranta ca de dimineata vom gasi marea si ne vom putea balaci in ea, am luat-o inspre hotel.

Stati pe aproape ca vom reveni si cu ultimele povestiri din concediul minunat din Indonezia.

All the best,

Dobrestii