Da dragilor, ieri am aflat ca vom avea o fetitza : ) Si tare ne mai bucuram amandoi; dar in feluri diferite, din cate am observat:
- eu ca voi putea cumpara rochite peste rochite 
(care au foarte putin roz pe ele)
- Pedro ca EA va fi fata lu’ tata si il va iubi mai mult pe el
Concluzia este ca ne bucuram MUUUUUUUUUULLLTTTTTTT de tot amandoi.
Bonus: un prim salut al bebitzei.
Va pupam,
2 Dobresti + 1 Dobresc
Salutare dragilor,
Imi dau seama ca asta este primul meu post dupa aflarea Marii Vesti
Probabil de-asta ma simt asaltata de multe ganduri si sentimente bune, care sunt foarte greu de exprimat in cuvinte.
Cel mai important e ca amandoi (si eu si bebe ) “ne simtem” bine. Acum asteptam cu nerabdare data de 09 decembrie 2009 cand vom afla cu o probabilitate mai mare de 51% ce vom avea: un bebitz sau o bebitza
Pana atunci atasez un profil 
We had a very special day yesterday. We went to the doctor in order to confirm us something that we really wanted to hear: we’re gonna have a baby! 
I didn’t expect much from this visit as I didn’t know exactly what is going to happend. I was talking over the phone when the nurse came and told me to enter the room. Then the lady-doctor congratulated me and she said “here it is: this spot of about 1cm”. And after a few more “shots” with the tiny one, she said “and do you want to hear it?”. After saying “already?” I was simply amazed to hear the first heart beats coming from that tinly little “spot” of 1 cm. It is a feeling that cannot be described and I tend to believe you can only feel it when its your own child
In the end just a small remark: before yesterday I was really amased by the joy of new parents to look at ecograph-photos and I was always wondering what’s so interesting to see in some black-and-white strange “pictures”. Well … Now I don’t wonder anymore
Trecand prin mailurile mai vechi de la lucru am dat peste un mail legat de Raluca si Razvan Zainescu si mi-am adus aminte de povestea lor, motiv pentru care am adaugat o noua categorie – umanitar. De regula sunt reticent la articole de acest gen si inteleg reticenta oricarei persoane la astfel de mesaje, fiind multe tentative de fraude mai ales la noi. Asta pana cand ajung cunostinte/prieteni/colegi in situatia asta, cand iti dai seama ca se poate intampla oricui si ai vrea ca restul lumii sa reactioneze diferit de cum ai reactionat tu pana atunci.
Ii multumesc din nou lui .marius care m-a ajutat cu primul post despre situatia lor. Le multumesc in numele Ralucai si al lui Razvan si celor care au preluat si transmis mesajul.
Intre timp a aparut si un articol in Jurnalul National despre cazul lor, unde este descris progresul pe care l-a facut Razvan din Decembrie si pana acum. Situatia s-a imbunatatit, insa banii necesari continuarii tratamentelor sunt foarte multi, in jur de 30.000 de euro/luna si din pacate acum Razvan e acasa.
Daca doriti, puteti sa-i ajutati donand 2 Euro prin trimiterea unui SMS gol la numarul 855 890 (valabil doar in reteaua Orange) sau direct in conturile deschise la ING pe numele mamei lui Razvan: Zăinescu Gabriela Minodora (Tel. 0741.119.129):
Cont RON: RO 45 INGB 0000 9999 0007 7895 (atentie – pe articolul din Jurnalul National lipsesc 3 cifre de la IBAN!)
Cont EURO: RO 71 INGB 0000 9999 0007 7912
Later edit: am corectat IBAN-ul contului in RON, se pare ca lipsesc 3 cifre in articolul de pe Jurnalul National
Later edit 2: de cateva zile este disponibil numarul scurt 890, valabil in retelele Orange, Vodafone si Cosmote. Repet faptul ca acest caz este 100% real si nu este o inselatorie. (Multumesc Alexandra pentru notifcare).
Incerc de vreo 5 minute sa incep post-ul si mi-este greu. Si asta pentru ca imi trec prin minte o gramada de lucruri si momente de exceptie petrecute alaturi de sotul meu.
Exact acum in urma cu 2 ani noi doi viitori insuratei eram i-l asteptm in fata blocului pe Codrin pentru a ne da imprimanta lui foto . Dupa, au urmat mersul acasa la Vilceni, mersul la biserica si apoi la party place, Baneasa Parc.
In acesti doi ani s-au intamplat multe, foarte multe lucruri extraordinare. Dintre ele:
- o nunta de exceptie pe care as mai face-o an de an:)
- o luna de miere: 4 saptamani fantastice prin Spania, Franta si Italia;
- 2 revelioane de exceptie, unul alaturi de BEST-ani ca sa-i dovedim lui Alemanu ca suntem aceiasi oameni petrecareti si dupa nunta ; si altul la Vasoaia in compania minunatei familii Don;
- 2 excursii in Estonia si tarile din jur
- o saptamana de miere in Barcelona, multumita sotului meu castigator;
- multe weekend-uri petrecute cu cortul in Vama;
- alte multe weekend-uri petrecute cu familiile, prietenii si colegii;
- multe evenimente fericite ale prietenilor, cununii, botezuri si alte cumetrii;
- o super vacanta in Asia, care ne-a descis apetitul pentru calatorii de nu s-a pomenit;
- un mega, super, tare concert U2 la Milano;
- ….
Lista asta este o oglinda a vietii petrecute impreuna. Si pentru asta iti multumesc din suflet dragul meu.
La multi ani dragule!
Am ajuns. Din nou. Si m-am predat. Ca sa fiu in ton cu titlul. Si cu U2. Si cu marea. Si cu cerul cu mii de stele. Si cu nisipul. Si cu berea. Aia care curge. Lin. Ca de obicei.
M-am linistit putin. In sfarsit. Asteptam. De ceva timp.
Noroc cu Vama. De fapt nu cu Vama. Cu ideea de Vama. Ca Vama s-a cam stricat. Nu. A evoluat. Dar ideea a ramas. Pentru mine. Relaxare. Detasare. Rupere de tot. De Bucuresti. De job. De aglomeratie. Si de agitatie. Si de metrou. Rasfat. Asta fac aici. Ma rasfat. Si ma balacesc. Uneori. Snorkeling. Tot timpul. Umbra. Relaxare. Somn. Liniste. Valuri. Alge. Care put. In seara asta. Dar nu ma deranjeaza. Ba din contra.
Duminica ma elibereaza. Dupa ce m-am predat. Marea. Si nisipul. Adica plec acasa. Dar mai e pana atunci. Destul. Ma bag in cort. Langa ea. Ca de obicei. O iubesc. Noapte buna.
Been there. Simply amasing. Speachless. No comments needed.
Ieri am avut parte de o experienta tare faina. Si am sa v-o povestesc si voua
Cu ceva timp in urma Emma imi povestea despre hair-stylist-ul ei, Bogdan. Povestind cu atat de mult entuziasm i-am cerut numarul de telefon. Asa ca ieri m-am dus la salonul in care lucreaza.
Mare si placuta mi-a fost surpriza sa vad multi oameni foarte draguti, veseli si dornici de a invata meseria asta. Cat timp am stat pe scaun (si am stat ceva, pentru ca nu eram foarte hotarata ce vreau) am zambit aproape tot timpul, vazandu-i pe invatacei cum stateau in spatele meu, langa Bogdan ca sa vada ce-mi face. Eram ca intr-un spital, cand medicul vine cu gasca de rezidenti dupa el Poate unora li se pare ciudat, dar mie mi s-a parut foarte funny.
Dar revenind la Bogdan si la tunsoarea mea… Neavand suficient curaj sa-mi tai parul scurt, asa cum si incepuse de altfel Bogdan, i-am cerut sa imi faca ceva ce seamana a compromis. Zis si facut. M-a tuns scurt, dar nu foarte scurt, clasic, fara nimic special. Mi l-a si aranjat, imi placea cat de cat, dar vroiam sa ajung acsa, sa-l spal iar si sa vad cum se aranjeaza.
Zis si facut. Asa ca la ora 19:00 dupa ce ies din baie si imi usuc parul…surpriza…nu-mi placea deloc. Ce sa fac? Ce sa fac? Pun mana pe telefon, il sun pe Bogdan si ii spun ca am o probema, nu-mi place deloc ce a iesit si il intreb cum putem rezolva problema. Sta putin pe ganduri si imi spune sa vin repede la salon ca o rezolvam cumva. In jumatate de ora eram din nou la salon, find pregatita pt tuns. Multe zambete mi-au fost aruncate de cei de acolo cand ma vedeau a doua oara in aceeasi zi. Asta a fost un motiv numai bun sa ne imprietenim
Bogdan foarte incantat ca l-am sunat si i-am spus ce ma supara. Eu foarte incantata ca vrea sa-mi rezlve problema, astfel incat sa mai vin si alta data. Asa ca am mers acasa cu un look total nou si sic, zic eu
Pe langa toata povestea asta, ziua de ieri a fost super pentru ca am cunoscut niste oameni super, si pe care ii pot recomanda cu incredere. Un singur tip: fiti deschisi si comunicati-le celor de acolo ce vreti, cum vreti pentru ca lucrurile vor iesi bine si veti pleca multumiti. Daca nu, va puteti intoarce, lumea se bucura daca primeste feedback .
Salonul este momentan intr-o perioada de tranzitie, dar cand se va instala pe Batistei, am sa va dau datele de contact.
In final, ii multumesc lui Bogdan si echipei lui pentru cum m-au tratat ieri si le spun ca voi mai merge la ei.
Eugenia
Dupa cum va zicea dragul meu sot, vrem o casa.
Si de ce sa nu ne interesam si de “Prima Casa”? Ca doar au decis “dragii nostri” politicieni ca intra in program si cei ce vor sa-si construiasca o locuinta.
Multumita lor, am ajuns azi la 3 banci: Raiffeisen, Banca Transilvania si BCR.
Fiind la inceputul cautarilor, sunt inca calma. Asa ca intru la BT, dau buna ziua, incep o conversatie cu dra care tinea la vedere pe birou, printre acte un Clic Libertin si poate si un Ring…de dans Prima impresie nu ma intimideaza si incep conversatia. Dupa multe “aaa, nu se poate…” sau “pai eu sunt aici temporar, nu prea stiu…” ajungem la calculului de scoring, punctul PROPRIETATI.
Ii spun drei ca da, avem o proprietate, respectiv, terenul ce urmeaza a fi asezonat cu o Prima Casa. Aici, firul se rupe, iar schimbul de replici a fost:
“- Deci, nu se poate. Daca aveti proprietati nu puteti primi credit.
- Sunteti sigura???
- Da. Nu se poate. Am mai discutat asta cu un client x-(
…. eu raman lipita de scaun cu o privire de om nedumerit….
- Stati totusi sa caut. Stiu ca am primit o prezentare…dar nu o gasesc…
….trec vreo 2-3 minute, dra gaseste documentul, citeste si pune mana pe telefon…
- Buna, ce faci? …Ce faceai?….Aaa… Auzi, daca un client are deja un teren pe numele lui, poate sa intre la Prima Casa?…Bine, multumesc, te sun mai incolo.
…
- Da, se pare ca se poate. Si in prezentare scrie ca nu trebuie sa aveti o locuinta in proprietate…asa credeam si eu (pe naiba!!!), dar voriam sa mai verific odata (dupa ce deja imi spusese nu se poate)”
Am continuat sa raspund intrebarilor din program, a reiesit un calcul, dar la capitolul firma de constructie…tot nelamurita am plecat. Dar asta e.
Totusi nu puteam sa plec fara sa-i dau un feedback drei (dupa ce am primit acordul inainte) legat de Clic-ul Libertin de pe birou. Raspunsul afost: “aaa…nu stiu…eu toata ziua…da, le iau…nu stiu cum au aparut…” Lamentari de doi bani in locul unui “Da, imi cer scuze, le iau acum”.
Daca am plecat nelamurita de la BT, lasa ca merg la BCR, ca doar are ceva experienta in Prima Casa.
Trec direct la o parte din schimbul de replici avut aici:
” – Inainte de a discuta, vreau sa va spun ca pe mine ma intereseaza programul Prima Casa pentru consructia unei case.
- Aaaa…pai nu se poate. Eu in calculator am 3 optiuni: locuinta existenta, locuinta finalizata si locuinta nefinalizata… Constructie nu am.
- Sunteti sigura???
- Da, dar haideti ca mai intru odata in program… x-(
- Uitati, 3 optiuni….
- Bun. Si daca intrati pe locuinta nefinalizata ce optiuni aveti?
- Aaaa…
- Deci aveti casa ce urmeaza a fi construita si casa in faza de constructie <>…
- Da. Haideti sa vedem ce scoring aveti….
- Inainte de scoring, puteti sa-mi spuneti de ce acte am nevoie la dosar?”
…aici dna apuca un dosar mare…si citeste…si citeste…si citeste…vreo 10 minute, pe ceas
Pana la urma decid sa ii las dnei adresa mea de email si nr de tel pentru a-mi da de veste cand stie ceva sigur.
Concluzii:
1- Cele 2 banci au functionari care nu stiu mai nimic despre program.
2- Cei care vor sa-si construiasca o casa, trebuie sa gaseasca o firma ce va construi benevol casa, ulterior momentului finalizarii primindu-si banii.
3- Lista de acte necesare nu este clara.
4- Raiffeisen inca nu primeste dosare, doar da informatii generale.
Dezamagita de clasa politica, de functionari bancari plictisiti si dezinteresati, de o Romanie neturistica si lasata in paragina, de manelisti urati si imbracati in alb…termin postul si ma duc la Verde Cafe ca sa ma linistesc.
Seara faina,
Eugenia
Pana acum despre Bulgaria am auzit diverse pareri, majoritatea de bine.
Itinerariul din weekend-ul trecut a fost: Bucuresti-Albena-Balchik (Castelul Reginei Maria)-Bucuresti
Iata cu ce impresii ne-am intors noi, Dobrestii din excursia in Bulgaria.
Pentru a fi usor de urmarit am sa le trec sub forma de “+”-uri si “-”-uri:
Albena
+ drumul foarte liber in ambele sensuri (durata de calatorie 4 ore/sens)
+ calitatea drumurilor foarte buna in proportie de 85%
+ portiunile mai putin bune din drum semnalizate corespunzator
+ plaja din Albena foarte curata, cu nisip fin si fara mucuri de tigari prin el
+ apa marii in zona Albena super super curata si calda-dar asta e datorita vremii
+ muzica de la barul de pe plaja de o foarte buna calitate si in ton cu atmosfera (Richard Marx, Budha Bar…)
+ fetele sunt toate imbracate, asa ca parintii nu sunt pusi in situatia de a da explicatii copiilor despre ce si cum…
+ pretul camerei la hotel Orhideya (3*) + all inclusive: 102 Eur/2 nopti
- una dintre receptionistele hotelului Orhideya este high. Sigur a prizat ceva:)
- micul dejun cam sarac in chestii bune noroc cu legumele si pepenele
+ pranzul si cina super ok, cu multe feluri de mancare si pe gustul tuturor
+/- cei 500 de metri de parcurs pana la mare. Mie mi-au fost numai buni pentru miscarea zilnica
+ piscinele erau foarte curate si ok
- aglomeratia din jurul piscinelor era putin suparatoare
- camerele aveau un miros ciudat, care se tinea scai de toate cele
- o alta receptionista a vrut sa isi scoata vreo 20 Lv spaga cu plata la final, dar nu a reusit
+ inghetata mocca era chiar buna si multa
- sucul de portocale era de duzina. Pentru un pahar de suc adevarat plateai 2.5 Lv.
Balchik
+ bilet de intrare accesibil, 10 Lv=5 Eur
+ peisajele cu Marea Neagra foarte faine
+ gradinile pline de tot felul de flori frumoase
+ terasele foarte faine. De preturi nu prea va pot spune mare lucru, ca noi ne-am ocupat cu fotografiile
- locurile cu ape curgatoare miroseau urat, semn ca nu sunt ingrijite
- foarte multi turisti dintre care foarte multi romani
+ un tip foarte simpatic de canta la xilofon ne-a lasat sa ne jucam cu instrumentul lui muzical
+ multe multe locuri faine, numai bune pentru fotografiat la greu
+ gradina botanica are diverse specii de cactusi, pe care i-am vazut pentru prima data live
Concluzia finala: Bulgarii stiu sa faca turism! Bravo lor! Si mi-e nespus de ciuda ca si noi am putea sa facem, dar nu vrem.
Cu siguranta o sa mai mergem in Bulgaria si ma astept sa gasesc tot atatea “+”-uri
Cu drag,
Eugenia
Sa zicem ca nu m-am apucat de fredonat, insa m-am decis sa adaug o noua sub-categorie sectiunii blog si anume “casa”.
Asta pentru ca vrem sa ne facem o casa si ne lovim de multe “lipsuri”. Si aici ma refer la lipsa unor informatii coerente, argumentate, complete despre constructia unei case. Si cand intrebi pe cineva “cat te-a costat” sau “cum a fost procesul de constructie” auzi raspunsuri precum “a fost foarte greu, m-am chinuit”, “pregatiti-va sa va iasa peri albi”, “nu exista muncitori seriosi”, “muncitorii te fura” si multe multe altele. Pe langa asta, legat de costuri, fiecare are o alta strategie. Fie spune un cost mic, sa nu cumva sa creada lumea ca e plin de bani si cine stie de unde a avut atatia sa-si faca casa (ascunzis tipic romanesc), fie spune “nu mai stiu” din acelasi motiv sau pur si simplu pentru ca nu si-a notat.
Ei bine eu vreau sa stiu cat ne va costa minunata noastra casa si vom incerca sa postam aici cat mai multe detalii despre costuri, materiale, firme, servicii si multe alte lucruri de care ne vom lovi. Nu va ambalati prea tare ca suntem inca la inceput, adica abia avem terenul. Asa ca am luat-o aproape de la inceput. Dar vin si detaliile despre teren 
Stay tuned
Dobrescul
Cu siguranta anul 2009 este unul exceptional pentru mine si Pedro. Atat din punct de vedere personal cat si profesional.
Pe langa vacantele prin Singapore, Indonezia, Italia, maine mergem in Bulgaria. Si vom face asta cu niste oameni foarte dragi noua, Vilcenii (Nic si Emma).
Ma bucur mult ca vom ajunge in Albena weekend-ul asta impreuna cu ei.
Vom sta intr-un hotel de 3 stele, all inclusive Sunt excited pentru ca nu am mai incercat tipul asta de servicii pana acum.
Nici macar ploaia de afara nu ma sperie. Pentru ca sunt sigura ca vom avea ce face cu ei pe acolo. In cel mai rau caz, intrepindem activitati sanatoase, tipice cuplurilor tinere: mancat, dormit, culcat.
O sa va mai tinem la curent cu ce facem acolo, asa ca va salut!
Eugenia_aka_Dobreasca
Salutare,
Miercuri pe 29 iulie 2009, am fost pana la Verde Cafe un loc tare fain unde a avut loc o expozitie de carti legate de cursantii Fundatie Calea Victoriei.
Invitatia am primit-o de la Carmen si am onorat-o cu mare mare placere
Pe langa multe idei super ingenioase in ceea ce inseamna legatoria de carti, am cunoscut-o pe Delia , am mancat un sushi vegetarian extraordinar (facut de Dinu…din cate am auzit), am degustat prajiturele bune, bune, am facut fotografii, am ras si ne-am simtit foarte bine.
Acum va las sa savurati fotografiile facute la eveniment…
Scrierea acestui post a fost inspirata de 2 lucruri:
- E cool sa ai blog! aka Marius Torsan
- Sotronul pe care l-am intalnit pe trotuar azi de dimineata
Cu drag mi-am amintit de frumoasa copilarie petrecuta pe ulitele satului Valea Dacilor unde ma jucam fie Sotron, cu fetele, fie Elasticu’- tot cu fetele, sau Cuci si Noua Pietre impreuna cu baietii
Omul acesta numerotat din cap pana in picioare ne-a ajutat sa invatam sa numaram, desi nu mergeam la scoala, sa stam intr-un picior intr-un echilibru instabil minute in sir, sa ne bucuram cu adevarat de iesitul afara, la joaca.
Ma bucur ca am facut toate astea, copkila fiind si ma intreb oare copii mei cum se vor juca? Sau mai degraba cu ce gadget-uri? Dar vom vedea cum vor in/evolua lucrurile pana atunci.
Un lucru e clar ; in anul 2009 unii dintre copiii bucuresteni joaca Sotron-ul si asta este bine
V-am pupat si dorit o zi minunata!
Eugenia
Am ajuns aseara. In Vama. Am pus corturile. Si paravanul. Si berile. Le-am baut. Si-am mancat. Bine. Si-am vorbit. Mult.
Ne-am bagat in cort. Si-am dormit. Dar nu imediat. Putin mai tarziu. Si-am tot dormit. Pana la ziua. Am tras cu ochiul la rasarit. Si el la mine. Si iar am dormit. Pana m-am trezit.
Am facut baie. In mare. In Vama. Foarte limpede din nou. Apa. Am intotat repede. Cu labele. Misto. Obositor. Am ametit. Cand am iesit.
Am mancat. Si am baut. Apa. Multa. Acum stau. In Vama. La mare. Cu soare. La umbra. In pereche. Fara ureche. Inca. In Vama Veche.
