Salutare dragilor,
Imi dau seama ca asta este primul meu post dupa aflarea Marii Vesti 
Probabil de-asta ma simt asaltata de multe ganduri si sentimente bune, care sunt foarte greu de exprimat in cuvinte.
Cel mai important e ca amandoi (si eu si bebe ) “ne simtem” bine. Acum asteptam cu nerabdare data de 09 decembrie 2009 cand vom afla cu o probabilitate mai mare de 51% ce vom avea: un bebitz sau o bebitza
Pana atunci atasez un profil 
We had a very special day yesterday. We went to the doctor in order to confirm us something that we really wanted to hear: we’re gonna have a baby! 
I didn’t expect much from this visit as I didn’t know exactly what is going to happend. I was talking over the phone when the nurse came and told me to enter the room. Then the lady-doctor congratulated me and she said “here it is: this spot of about 1cm”. And after a few more “shots” with the tiny one, she said “and do you want to hear it?”. After saying “already?” I was simply amazed to hear the first heart beats coming from that tinly little “spot” of 1 cm. It is a feeling that cannot be described and I tend to believe you can only feel it when its your own child
In the end just a small remark: before yesterday I was really amased by the joy of new parents to look at ecograph-photos and I was always wondering what’s so interesting to see in some black-and-white strange “pictures”. Well … Now I don’t wonder anymore
Incerc de vreo 5 minute sa incep post-ul si mi-este greu. Si asta pentru ca imi trec prin minte o gramada de lucruri si momente de exceptie petrecute alaturi de sotul meu.
Exact acum in urma cu 2 ani noi doi viitori insuratei eram i-l asteptm in fata blocului pe Codrin pentru a ne da imprimanta lui foto . Dupa, au urmat mersul acasa la Vilceni, mersul la biserica si apoi la party place, Baneasa Parc.
In acesti doi ani s-au intamplat multe, foarte multe lucruri extraordinare. Dintre ele:
- o nunta de exceptie pe care as mai face-o an de an:)
- o luna de miere: 4 saptamani fantastice prin Spania, Franta si Italia;
- 2 revelioane de exceptie, unul alaturi de BEST-ani ca sa-i dovedim lui Alemanu ca suntem aceiasi oameni petrecareti si dupa nunta ; si altul la Vasoaia in compania minunatei familii Don;
- 2 excursii in Estonia si tarile din jur
- o saptamana de miere in Barcelona, multumita sotului meu castigator;
- multe weekend-uri petrecute cu cortul in Vama;
- alte multe weekend-uri petrecute cu familiile, prietenii si colegii;
- multe evenimente fericite ale prietenilor, cununii, botezuri si alte cumetrii;
- o super vacanta in Asia, care ne-a descis apetitul pentru calatorii de nu s-a pomenit;
- un mega, super, tare concert U2 la Milano;
- ….
Lista asta este o oglinda a vietii petrecute impreuna. Si pentru asta iti multumesc din suflet dragul meu.
La multi ani dragule!
Am ajuns. Din nou. Si m-am predat. Ca sa fiu in ton cu titlul. Si cu U2. Si cu marea. Si cu cerul cu mii de stele. Si cu nisipul. Si cu berea. Aia care curge. Lin. Ca de obicei.
M-am linistit putin. In sfarsit. Asteptam. De ceva timp.
Noroc cu Vama. De fapt nu cu Vama. Cu ideea de Vama. Ca Vama s-a cam stricat. Nu. A evoluat. Dar ideea a ramas. Pentru mine. Relaxare. Detasare. Rupere de tot. De Bucuresti. De job. De aglomeratie. Si de agitatie. Si de metrou. Rasfat. Asta fac aici. Ma rasfat. Si ma balacesc. Uneori. Snorkeling. Tot timpul. Umbra. Relaxare. Somn. Liniste. Valuri. Alge. Care put. In seara asta. Dar nu ma deranjeaza. Ba din contra.
Duminica ma elibereaza. Dupa ce m-am predat. Marea. Si nisipul. Adica plec acasa. Dar mai e pana atunci. Destul. Ma bag in cort. Langa ea. Ca de obicei. O iubesc. Noapte buna.
Been there. Simply amasing. Speachless. No comments needed.
Ieri am avut parte de o experienta tare faina. Si am sa v-o povestesc si voua
Cu ceva timp in urma Emma imi povestea despre hair-stylist-ul ei, Bogdan. Povestind cu atat de mult entuziasm i-am cerut numarul de telefon. Asa ca ieri m-am dus la salonul in care lucreaza.
Mare si placuta mi-a fost surpriza sa vad multi oameni foarte draguti, veseli si dornici de a invata meseria asta. Cat timp am stat pe scaun (si am stat ceva, pentru ca nu eram foarte hotarata ce vreau) am zambit aproape tot timpul, vazandu-i pe invatacei cum stateau in spatele meu, langa Bogdan ca sa vada ce-mi face. Eram ca intr-un spital, cand medicul vine cu gasca de rezidenti dupa el Poate unora li se pare ciudat, dar mie mi s-a parut foarte funny.
Dar revenind la Bogdan si la tunsoarea mea… Neavand suficient curaj sa-mi tai parul scurt, asa cum si incepuse de altfel Bogdan, i-am cerut sa imi faca ceva ce seamana a compromis. Zis si facut. M-a tuns scurt, dar nu foarte scurt, clasic, fara nimic special. Mi l-a si aranjat, imi placea cat de cat, dar vroiam sa ajung acsa, sa-l spal iar si sa vad cum se aranjeaza.
Zis si facut. Asa ca la ora 19:00 dupa ce ies din baie si imi usuc parul…surpriza…nu-mi placea deloc. Ce sa fac? Ce sa fac? Pun mana pe telefon, il sun pe Bogdan si ii spun ca am o probema, nu-mi place deloc ce a iesit si il intreb cum putem rezolva problema. Sta putin pe ganduri si imi spune sa vin repede la salon ca o rezolvam cumva. In jumatate de ora eram din nou la salon, find pregatita pt tuns. Multe zambete mi-au fost aruncate de cei de acolo cand ma vedeau a doua oara in aceeasi zi. Asta a fost un motiv numai bun sa ne imprietenim
Bogdan foarte incantat ca l-am sunat si i-am spus ce ma supara. Eu foarte incantata ca vrea sa-mi rezlve problema, astfel incat sa mai vin si alta data. Asa ca am mers acasa cu un look total nou si sic, zic eu
Pe langa toata povestea asta, ziua de ieri a fost super pentru ca am cunoscut niste oameni super, si pe care ii pot recomanda cu incredere. Un singur tip: fiti deschisi si comunicati-le celor de acolo ce vreti, cum vreti pentru ca lucrurile vor iesi bine si veti pleca multumiti. Daca nu, va puteti intoarce, lumea se bucura daca primeste feedback .
Salonul este momentan intr-o perioada de tranzitie, dar cand se va instala pe Batistei, am sa va dau datele de contact.
In final, ii multumesc lui Bogdan si echipei lui pentru cum m-au tratat ieri si le spun ca voi mai merge la ei.
Eugenia
Salutare,
Miercuri pe 29 iulie 2009, am fost pana la Verde Cafe un loc tare fain unde a avut loc o expozitie de carti legate de cursantii Fundatie Calea Victoriei.
Invitatia am primit-o de la Carmen si am onorat-o cu mare mare placere
Pe langa multe idei super ingenioase in ceea ce inseamna legatoria de carti, am cunoscut-o pe Delia , am mancat un sushi vegetarian extraordinar (facut de Dinu…din cate am auzit), am degustat prajiturele bune, bune, am facut fotografii, am ras si ne-am simtit foarte bine.
Acum va las sa savurati fotografiile facute la eveniment…
Scrierea acestui post a fost inspirata de 2 lucruri:
- E cool sa ai blog! aka Marius Torsan
- Sotronul pe care l-am intalnit pe trotuar azi de dimineata
Cu drag mi-am amintit de frumoasa copilarie petrecuta pe ulitele satului Valea Dacilor unde ma jucam fie Sotron, cu fetele, fie Elasticu’- tot cu fetele, sau Cuci si Noua Pietre impreuna cu baietii
Omul acesta numerotat din cap pana in picioare ne-a ajutat sa invatam sa numaram, desi nu mergeam la scoala, sa stam intr-un picior intr-un echilibru instabil minute in sir, sa ne bucuram cu adevarat de iesitul afara, la joaca.
Ma bucur ca am facut toate astea, copkila fiind si ma intreb oare copii mei cum se vor juca? Sau mai degraba cu ce gadget-uri? Dar vom vedea cum vor in/evolua lucrurile pana atunci.
Un lucru e clar ; in anul 2009 unii dintre copiii bucuresteni joaca Sotron-ul si asta este bine
V-am pupat si dorit o zi minunata!
Eugenia
Am ajuns aseara. In Vama. Am pus corturile. Si paravanul. Si berile. Le-am baut. Si-am mancat. Bine. Si-am vorbit. Mult.
Ne-am bagat in cort. Si-am dormit. Dar nu imediat. Putin mai tarziu. Si-am tot dormit. Pana la ziua. Am tras cu ochiul la rasarit. Si el la mine. Si iar am dormit. Pana m-am trezit.
Am facut baie. In mare. In Vama. Foarte limpede din nou. Apa. Am intotat repede. Cu labele. Misto. Obositor. Am ametit. Cand am iesit.
Am mancat. Si am baut. Apa. Multa. Acum stau. In Vama. La mare. Cu soare. La umbra. In pereche. Fara ureche. Inca. In Vama Veche.
Sunt in Vama, chiar acum. Tocmai ce am terminat de montat al doilea paravan. De data asta singur. Tudor s-a dus sa vorbeasca cu Raoul (pentru cunoascatori).
Stau pe scaunul de plaja. Ascult marea. Si ma uit la stele. Si mi se pare cel mai minunat lucru posibil in acest moment. Sunt infinit de multe. Ca de obicei. Fara pic de nor. E incredibil cum se vad stelele la mare.
In fundal se aude ceva muzica. Buna. Fara manele. Cu piste de biciclisti foarte utile pentru masini. Cu trotuar pavat. In Vama. De rasu’ curcilor.
Berea e cam calda. Dar nu ma intereseaza. Curge ca unsa. Mai ales dupa cateva saptamani … Incarcate. Chiar grele. Foarte grele.
Si totusi lipseste ceva. Nu e totul asa cum ar trebui. Desi sunt singur cu Vama. Si cu valurile. Si cu paravanele. Si cu corturile. Si cu berea. Si cu muzica. Buna.
M-am prins in sfarsit. E vorba de jumatatea mea. Ea lipseste. Nu ne-am vazut de miercuri dimineata. Mult timp. Dar a trecut repede. Sper ca zilele in vama sa fie lente. Foarte lente. Cu ea. O iubesc. Numai pe ea.
Noapte buna.
O asteptam, a venit, m-a fericit, si a plecat…
Si mireasma florilor de tei, ca de altfel mai toate lucrurile care ni se intampla in viata parcurg acesti pasi.
Dar cel mai important lucru este fericirea pe care a adus-o si a lasat-o in sufletul meu.
Mireasma florilor de tei este absolut minunata intr-o dimineata cand mergi inspre birou, sau cand iesi in gradina sa bei o cafea sau un ceai.
Ma bucur ca acest Bucuresti, care de obicei este murdar, urat si trist, pentru cateva zile isi pune haina inmiresmata a florilor de tei. Este minunat atunci cand astepti metroul sa simti cum odata cu el in statie ajunge si mireasma teilor, cum pe orice alee dintre blocuri teii isi apleaca crengile inmiresmate deasupra capului trecatorilor, cum o tanara tine in mana o floare de tei pe care din cand in cand o mai miroase, cum batranele strang si vand pe marginea trotuarului gramajoare de miresme ce pot fi transformate intr-un ceai bun…
Inchei aceasta incursiune prin a reda un citat din “Lorelei” de Ionel Teodoreanu:
“Dar nicaieri aiurea parfumul teiilor nu-i mai aproape, mai intim, mai cald, mai viu, mai invaluitor decat in locurile acestea: te insoteste pretutindeni. Il ai in par, il ai pe maini, il ai pe fata si prin somn te acopera inca, dandu-ti betia noptilor de vara.”
V-am pupat!
Ati mai mers in ultima vreme cu metroul, autobuzul, sau cu trenul? Daca da, inseamna ca intelegeti ce scriu aici, daca nu, faceti o plimbare
Dupa o vizita scurta dar foarte placuta facuta parintilor mei, luam trenul spre capitala tarii. In gara se poate simti deja o prima “mireasma de vara”… nu tocmai placuta din pacate. Aglomeratie mare, dar noi suntem la loc sigur, in compartiment, ca doar am fost grijulii
Pe drumul de aproape 4 ore si jumatate mi-au trecut prin fata ochilor destui “mancatorii de seminte”, de la care nu am foarte mari asteptari, multi elevi/studenti care spera ca noul “Tiger” le da forta, nu aripi, suficienti tineri pentru care noul stil de viata EMO este cel mai cool, doamne carora igiena axiala le este o totala necunoscuta chiar si atunci cand poarta bluze fara maneci, domni care se culturalizeaza cu ajutorul unei intregi serii de tabloide pe care le stim (din pacate) cu totii si lista poate continua…
Si pentru ca starea de spirit nu era suficient de negativa, au mai urmat inca 30-40 de minute petrecute in metrou, unde show-ul a continuat cu ultima serie probabil de manele in voga si cuvinte desucheate. Asta a fost inceputul punctului culminant. Asa ca am inceput sa ma enervez si sa neg faptul ca traiesc in aceasta societate.
Frustarea cea mai mare este aceea ca impotriva acestui fenomen, oamenii ca mine nu au nicio putere. Sau, cel putin nu o vad eu inca.
Sentimentul acesta de neapartenenta la ceea ce se intampla a fost pus in balanta serios de un eveniment fericit pe care ni l-au impartasit Dragomirestii. S-a nascut Ioana. Yuppiiii, a venit junioara si ne va salva din aceste “mizerii” cum ar zice altcineva drag mie
Deci, in concluzie, viata este frumoasa pentru cei care vor sa o vada frumoasa, iar evenimente precum o nastere, o nunta, o petrecere, o iesire la un ceai intr-o duminica linistita de mai ma fac fericita cu adevarat!
Ramaneti fericiti si veseli!
Si felicitari Dragomirestilor pentru Ioana care momentan a ales sa doarma si sa ne ignore. Foarte bine!
Cu drag,
Dobreasca
Am 2 vesti pentru voi:
- o sa incerc sa nu mai vorbesc despre vacanta minune, desi imi este foarte greu
- o sa gasesc alte subiecte la fel de interesante despre care sa scriu aici “pă blog”.
Acum va las pe voi sa decideti care dintre cele doua este buna si care este proasta!
Asadar, m-am hotarat ca incepand din 05.05.09 sa vad viata din perspectiva frumoasa a ei!
Viata pentru mine este acel cumul de oameni, idei, imagini, sunete, miresme, simturi, trairi, sentimente, pareri, mangaieri, vesti, dureri, tristeti, locuri, situatii care ni se intampla si care ne definesc.
De aceea nu voi rata nicio ocazie sa fac lucruri super cool si faine.
Asta, pentru ca m-a inspirat si Mr. Yes Man (care btw, este un film bestial ce merita vazut!!!)
Living the Life,
Eugenia
