dobrestii

Salutare dragilor,

Imi dau seama ca asta este primul meu post dupa aflarea Marii Vesti
Probabil de-asta ma simt asaltata de multe ganduri si sentimente bune, care sunt foarte greu de exprimat in cuvinte.

Cel mai important e ca amandoi (si eu si bebe ) “ne simtem” bine. Acum asteptam cu nerabdare data de 09 decembrie 2009 cand vom afla cu o probabilitate mai mare de 51% ce vom avea: un bebitz sau o bebitza

Pana atunci atasez un profil

We had a very special day yesterday. We went to the doctor in order to confirm us something that we really wanted to hear: we’re gonna have a baby!
I didn’t expect much from this visit as I didn’t know exactly what is going to happend. I was talking over the phone when the nurse came and told me to enter the room. Then the lady-doctor congratulated me and she said “here it is: this spot of about 1cm”. And after a few more “shots” with the tiny one, she said “and do you want to hear it?”. After saying “already?” I was simply amazed to hear the first heart beats coming from that tinly little “spot” of 1 cm. It is a feeling that cannot be described and I tend to believe you can only feel it when its your own child
In the end just a small remark: before yesterday I was really amased by the joy of new parents to look at ecograph-photos and I was always wondering what’s so interesting to see in some black-and-white strange “pictures”. Well … Now I don’t wonder anymore

Am ajuns. Din nou. Si m-am predat. Ca sa fiu in ton cu titlul. Si cu U2. Si cu marea. Si cu cerul cu mii de stele. Si cu nisipul. Si cu berea. Aia care curge. Lin. Ca de obicei.
M-am linistit putin. In sfarsit. Asteptam. De ceva timp.
Noroc cu Vama. De fapt nu cu Vama. Cu ideea de Vama. Ca Vama s-a cam stricat. Nu. A evoluat. Dar ideea a ramas. Pentru mine. Relaxare. Detasare. Rupere de tot. De Bucuresti. De job. De aglomeratie. Si de agitatie. Si de metrou. Rasfat. Asta fac aici. Ma rasfat. Si ma balacesc. Uneori. Snorkeling. Tot timpul. Umbra. Relaxare. Somn. Liniste. Valuri. Alge. Care put. In seara asta. Dar nu ma deranjeaza. Ba din contra.
Duminica ma elibereaza. Dupa ce m-am predat. Marea. Si nisipul. Adica plec acasa. Dar mai e pana atunci. Destul. Ma bag in cort. Langa ea. Ca de obicei. O iubesc. Noapte buna.

Been there. Simply amasing. Speachless. No comments needed.

Ieri am avut parte de o experienta tare faina. Si am sa v-o povestesc si voua

Cu ceva timp in urma Emma imi povestea despre hair-stylist-ul ei, Bogdan. Povestind cu atat de mult entuziasm i-am cerut numarul de telefon. Asa ca ieri m-am dus la salonul in care lucreaza.

Mare si placuta mi-a fost surpriza sa vad multi oameni foarte draguti, veseli si dornici de a invata meseria asta. Cat timp am stat pe scaun (si am stat ceva, pentru ca nu eram foarte hotarata ce vreau) am zambit aproape tot timpul, vazandu-i pe invatacei cum stateau in spatele meu, langa Bogdan ca sa vada ce-mi face. Eram ca intr-un spital, cand medicul vine cu gasca de rezidenti dupa el Poate unora li se pare ciudat, dar mie mi s-a parut foarte funny.

Dar revenind la Bogdan si la tunsoarea mea… Neavand suficient curaj sa-mi tai parul scurt, asa cum si incepuse de altfel Bogdan, i-am cerut sa imi faca ceva ce seamana a compromis. Zis si facut. M-a tuns scurt, dar nu foarte scurt, clasic, fara nimic special. Mi l-a si aranjat, imi placea cat de cat, dar vroiam sa ajung acsa, sa-l spal iar si sa vad cum se aranjeaza.

Zis si facut. Asa ca la ora 19:00 dupa ce ies din baie si imi usuc parul…surpriza…nu-mi placea deloc. Ce sa fac? Ce sa fac? Pun mana pe telefon, il sun pe Bogdan si ii spun ca am o probema, nu-mi place deloc ce a iesit si il intreb cum putem rezolva problema. Sta putin pe ganduri si imi spune sa vin repede la salon ca o rezolvam cumva. In jumatate de ora eram din nou la salon, find pregatita pt tuns. Multe zambete mi-au fost aruncate de cei de acolo cand ma vedeau a doua oara in aceeasi zi. Asta a fost un motiv numai bun sa ne imprietenim

Bogdan foarte incantat ca l-am sunat si i-am spus ce ma supara. Eu foarte incantata ca vrea sa-mi rezlve problema, astfel incat sa mai vin si alta data. Asa ca am mers acasa cu un look total nou si sic, zic eu

Pe langa toata povestea asta, ziua de ieri a fost super pentru ca am cunoscut niste oameni super, si pe care ii pot recomanda cu incredere. Un singur tip: fiti deschisi si comunicati-le celor de acolo ce vreti, cum vreti pentru ca lucrurile vor iesi bine si veti pleca multumiti. Daca nu, va puteti intoarce, lumea se bucura daca primeste feedback .

Salonul este momentan intr-o perioada de tranzitie, dar cand se va instala pe Batistei, am sa va dau datele de contact.

In final, ii multumesc lui Bogdan si echipei lui pentru cum m-au tratat ieri si le spun ca voi mai merge la ei.

Eugenia

Scrierea acestui post a fost inspirata de 2 lucruri:

- E cool sa ai blog! aka Marius Torsan

- Sotronul pe care l-am intalnit pe trotuar azi de dimineata

Cu drag mi-am amintit de frumoasa copilarie petrecuta pe ulitele satului Valea Dacilor unde ma jucam fie Sotron, cu fetele, fie Elasticu’- tot cu fetele, sau Cuci si Noua Pietre impreuna cu baietii

Omul acesta numerotat din cap pana in picioare ne-a ajutat sa invatam sa numaram, desi nu mergeam la scoala, sa stam intr-un picior intr-un echilibru instabil minute in sir, sa ne bucuram cu adevarat de iesitul afara, la joaca.

Ma bucur ca am facut toate astea, copkila fiind si ma intreb oare copii mei cum se vor juca? Sau mai degraba cu ce gadget-uri? Dar vom vedea cum vor in/evolua lucrurile pana atunci.

Un lucru e clar ; in anul 2009 unii dintre copiii bucuresteni joaca Sotron-ul si asta este bine

V-am pupat si dorit o zi minunata!

Eugenia