Sunt in Vama, chiar acum. Tocmai ce am terminat de montat al doilea paravan. De data asta singur. Tudor s-a dus sa vorbeasca cu Raoul (pentru cunoascatori).
Stau pe scaunul de plaja. Ascult marea. Si ma uit la stele. Si mi se pare cel mai minunat lucru posibil in acest moment. Sunt infinit de multe. Ca de obicei. Fara pic de nor. E incredibil cum se vad stelele la mare.
In fundal se aude ceva muzica. Buna. Fara manele. Cu piste de biciclisti foarte utile pentru masini. Cu trotuar pavat. In Vama. De rasu’ curcilor.
Berea e cam calda. Dar nu ma intereseaza. Curge ca unsa. Mai ales dupa cateva saptamani … Incarcate. Chiar grele. Foarte grele.
Si totusi lipseste ceva. Nu e totul asa cum ar trebui. Desi sunt singur cu Vama. Si cu valurile. Si cu paravanele. Si cu corturile. Si cu berea. Si cu muzica. Buna.
M-am prins in sfarsit. E vorba de jumatatea mea. Ea lipseste. Nu ne-am vazut de miercuri dimineata. Mult timp. Dar a trecut repede. Sper ca zilele in vama sa fie lente. Foarte lente. Cu ea. O iubesc. Numai pe ea.
Noapte buna.