O asteptam, a venit, m-a fericit, si a plecat…
Si mireasma florilor de tei, ca de altfel mai toate lucrurile care ni se intampla in viata parcurg acesti pasi.
Dar cel mai important lucru este fericirea pe care a adus-o si a lasat-o in sufletul meu.
Mireasma florilor de tei este absolut minunata intr-o dimineata cand mergi inspre birou, sau cand iesi in gradina sa bei o cafea sau un ceai.
Ma bucur ca acest Bucuresti, care de obicei este murdar, urat si trist, pentru cateva zile isi pune haina inmiresmata a florilor de tei. Este minunat atunci cand astepti metroul sa simti cum odata cu el in statie ajunge si mireasma teilor, cum pe orice alee dintre blocuri teii isi apleaca crengile inmiresmate deasupra capului trecatorilor, cum o tanara tine in mana o floare de tei pe care din cand in cand o mai miroase, cum batranele strang si vand pe marginea trotuarului gramajoare de miresme ce pot fi transformate intr-un ceai bun…
Inchei aceasta incursiune prin a reda un citat din “Lorelei” de Ionel Teodoreanu:
“Dar nicaieri aiurea parfumul teiilor nu-i mai aproape, mai intim, mai cald, mai viu, mai invaluitor decat in locurile acestea: te insoteste pretutindeni. Il ai in par, il ai pe maini, il ai pe fata si prin somn te acopera inca, dandu-ti betia noptilor de vara.”
V-am pupat!
