Astazi am sa va vorbesc foarte putin despre o super initiativa, pe care a avut-o Radu, bunul nostru prieten plecat peste mari si tari, tocmai in Singapore. Unii dintre voi il stiti, altii nu.
Ce au facut Radu si gasca vesela, cum imi place sa le spun, este super super!
Enjoy the smiling: http://www.break–free.com/
Eugenia
Ati mai mers in ultima vreme cu metroul, autobuzul, sau cu trenul? Daca da, inseamna ca intelegeti ce scriu aici, daca nu, faceti o plimbare 
Dupa o vizita scurta dar foarte placuta facuta parintilor mei, luam trenul spre capitala tarii. In gara se poate simti deja o prima “mireasma de vara”… nu tocmai placuta din pacate. Aglomeratie mare, dar noi suntem la loc sigur, in compartiment, ca doar am fost grijulii
Pe drumul de aproape 4 ore si jumatate mi-au trecut prin fata ochilor destui “mancatorii de seminte”, de la care nu am foarte mari asteptari, multi elevi/studenti care spera ca noul “Tiger” le da forta, nu aripi, suficienti tineri pentru care noul stil de viata EMO este cel mai cool, doamne carora igiena axiala le este o totala necunoscuta chiar si atunci cand poarta bluze fara maneci, domni care se culturalizeaza cu ajutorul unei intregi serii de tabloide pe care le stim (din pacate) cu totii si lista poate continua…
Si pentru ca starea de spirit nu era suficient de negativa, au mai urmat inca 30-40 de minute petrecute in metrou, unde show-ul a continuat cu ultima serie probabil de manele in voga si cuvinte desucheate. Asta a fost inceputul punctului culminant. Asa ca am inceput sa ma enervez si sa neg faptul ca traiesc in aceasta societate.
Frustarea cea mai mare este aceea ca impotriva acestui fenomen, oamenii ca mine nu au nicio putere. Sau, cel putin nu o vad eu inca.
Sentimentul acesta de neapartenenta la ceea ce se intampla a fost pus in balanta serios de un eveniment fericit pe care ni l-au impartasit Dragomirestii. S-a nascut Ioana. Yuppiiii, a venit junioara si ne va salva din aceste “mizerii” cum ar zice altcineva drag mie
Deci, in concluzie, viata este frumoasa pentru cei care vor sa o vada frumoasa, iar evenimente precum o nastere, o nunta, o petrecere, o iesire la un ceai intr-o duminica linistita de mai ma fac fericita cu adevarat!
Ramaneti fericiti si veseli!
Si felicitari Dragomirestilor pentru Ioana care momentan a ales sa doarma si sa ne ignore. Foarte bine!
Cu drag,
Dobreasca
Hello,
Vad ca dragul meu sot v-a povestit deja ce am facut prin Timisoara:) Foarte bine, ca acum vine si partea mea de poveste.
Asa cum va spunea si el, dupa nunta lu’ Ovi si a lu’ Nico eu am mai ramas 2 zile in vestul tarii, cu treaba. Asa ca marti am luat drumul Bucurestiului, cu masina.
Dintre cele minim 4 rute existente si pline de semafoare si gropi, noi am ales sa ne intoarcem pe Defileul Jiului – Tg Jiu – Ramnicu Vilcea – Pitesti – Bucuresti.
Datorita lunilor de primavara, peisajul este absolut minunat. O bijuterie naturala, care insa sufera din cauza oamenilor.
Traversand defileul nu am putut sa-mi dezlipesc ochii de pe geamul masinii prin care vedeam Jiul curgand rapid sau lin, dupa chef probabil
Insa ce m-a intristat extrem de tare a fost gunoiul pe care l-am vazut in tot acest timp. Ultima data cand Jiul s-a “umflat in pene” si nivelul apei a ajuns pe la jumatatea copacilor de pe marginea albiei, a carat mult gunoi. Acum tot acest gunoi a ramas prins de copaci si se poate observa aproape in orice loc.
E uimitor cum oamenii devin atat de nepasatori cu mediul din jurul lor si arunca tot ce nu le mai este lor folositor, oriunde, fara sa se gandeasca vreo secunda la ceea ce fac.
Mi-e extrem de greu sa-i inteleg pe cei care arunca gunoaie pe strada, in paduri, pe plaje, in rauri, in mari…in natura in general. Oare este atat de greu sa tii un pet in masina inca ceva vreme pana cand gasesti un cos de gunoi? Ce castiga daca le arunca pe unde apuca? Sau poate car ar fi mai bine sa-i determinam sa se intrebe ce au de pierdut. Poate asa vor constientiza raul pe care il fac.
Si cum ma tot uitam eu pe geam cu ochii cat cepele de mari, ma trezesc gandind cu voce tare : “voi scrie pe blog despre asta”. Imediat un coleg imi raspunde: “cine vrea face, cine nu, scrie pe blog”.
Vreau sa-i spun si pe aceasta ocazie ca nu este chiar asa. Imediat dupa ce voi publica acest post, voi scrie si pe blogul MaiMultVerde, unde stiu ca sunt oameni carora le pasa de gunoaie si de strangerea lor. Poate vor include si Defileul Jiului pe lista zonelor sufocate de gunoaie.
Asa ca va propun sa ii “ajutam” pe cei din jurul nostru sa inteleaga ca natura nu are nevoie de gunoaiele noastre. Cum putem face asta? Cum credem ca este cel mai bine. Cu putina creativitate vom gasi cele mai inedite solutii.
Ma bazez pe voi!
Cu verdeta in glas,
Dobreasca
Dobrestii,
Va invita marti 16 iunie, ora 18:00 pe toti cei care aveti timp si placere sa vedeti super fotografii si super fotografi.
Unde? La sala Dalles, of course
Si noi, cei cu nr. 10 pe tricouri, dorim sa-i multumim Dlui. Prof Dumitru Mociornita pentru cele 8 luni de curs in care ne-a invatat o gramada de lucruri despre ce insemana o fotografie buna!!
Speram sa treceti pragul expozitiei si sa va bucurati ochiul cu fotografiile alese cu mare grija chiar de dl. profesor!
Va asteptam cu drag,
Dobrestii
In acest week-end am fost in Timisoara. Acum sunt deja in tren pe drumul de intoarcere, numai ce am plecat din gara.
Profit de faptul ca sunt siingur (nevasta a ramas cu treaba la job) ca sa scriu cateva impresii. E clar ca ceva e diferit, cand te duci la o terasa esti intampinat cu “Ceau” si chelnerita nu se supara cand ii ceri un Frappe cu mai putin lapte, multa gheata, mai mult zahar decat normal si far a frisca. Ba chiar se bucura ca te face fericit si poate ai sanse sa mai comanzi unul la fel. Pana acum n-am reusit sa beau un Frappe asa bun in Bucuresti, foarte probabil pentru ca in niciun local nu s-a sinchisit nimeni sa-l faca cum am cerut. La terasa la care am fost am luat si o narghilea, dar a fost naspa, foarte probabil de la carbuni sau de la staniolul foarte subtire.
Am uitat sa va zic cum a fost la biserica (unul din motivele drumetiei in Timisoara a fost nunta unui vechi amic). A fost foarte liniste si nu s-a grabit nimeni. Nu era nimeni stresat ca urmeaza inca 20 de cununii si se intarzie. Aveau si niste mastodonti pentru AC incat n-avea cum sa fie cald. Preotul era si el foarte bland si prietenos si chiar ne-a invitat sa facem poze cu mirii in gradina bisericii. Acestea toate la biserica ortodoxa din Piata Sinaia.
Apoi spre seara am mers la restaurantul Acquarium, intr-una din cele 2 cladiri de birouri din Piata 700, la etajul 6. O priveliste extraordinara, o servire absolut ireprosabila, o mancare excelenta, pe scurt o nunta reusita.
Duminica am fost prin oras, m-am vazut cu (o parte din) trupa de la DP si dupa ceva timp am mers la Malll (fiind probabil singurul loc in care puteam gasi cu siguranta un loc de impachetat cadouri). Atunci mi-am dat seama ca fauna urmana e foarte asemanatoare cu cea din capitala, cu multi, prea multi cocalari si nu mai vorbesc de pitzipoance. M-am intristat putin pentru ca acest fenomen se propaga mult mai repede decat cultura sau bunul simt (nu mai zic de bunele maniere) si e deja extrem de ingrijorator. Nu stiu cu ce am gresit sa traiesc in lumea manelistilor …
Revenind totusi la subiect, ma bucur foarte tare ca am mers pentru ca mi-am incarcat bateriile chiar daca n-am dormit prea mult dupa nunta, drumul e cam obositor si chiar scump 
insa merita fara sa ma gandesc! Multumesc Ovi & Nico pentru invitatia la nunta 
Am 2 vesti pentru voi:
- o sa incerc sa nu mai vorbesc despre vacanta minune, desi imi este foarte greu
- o sa gasesc alte subiecte la fel de interesante despre care sa scriu aici “pă blog”.
Acum va las pe voi sa decideti care dintre cele doua este buna si care este proasta!
Asadar, m-am hotarat ca incepand din 05.05.09 sa vad viata din perspectiva frumoasa a ei!
Viata pentru mine este acel cumul de oameni, idei, imagini, sunete, miresme, simturi, trairi, sentimente, pareri, mangaieri, vesti, dureri, tristeti, locuri, situatii care ni se intampla si care ne definesc.
De aceea nu voi rata nicio ocazie sa fac lucruri super cool si faine.
Asta, pentru ca m-a inspirat si Mr. Yes Man (care btw, este un film bestial ce merita vazut!!!)
Living the Life,
Eugenia
Da, calatoria noastra a luat sfarsit, insa ne-au ramas multe amintiri si chiar poze
In cazul in care nu v-ati prins inca, puteti sa cititi impresiile noastre de calatorie aici, in post-uri veti vedea si cateva poze si promitem ca vom posta toate pozele cat de repede putem (sunt destul de multe de sortat si nu vrem sa trantim 500- 1000 de poze dintr-o data ca nu mai sta nimeni sa le vada ).
Pe langa asta am mai primt cerinta sa facem si un buget ceva mai detaliat al concediului si vom incerca sa punem cap la cap cateva cheltuieli, in asa fel incat cine merge in Singapore si/sau Indonezia sa cam stie ce-l asteapta din acest punct de vedere. Pot sa va zic de pe acum ca Indonezia este o destinatie foarte ieftina odata ce ai ajuns acolo (chiar si pentru locatii de lux precum Pavilions Bali, pe care o recomandam oricui isi permite ). Daca mai aveti si alte cerinte legate de aceasta excursie, folositi cu incredere comentariile!
Stay tooned
Dobrescul
…ne-am incheiat aceasta minunata vacanta prin Asia. Dar hai sa va spun ce anume am mai facut.
Dupa aproximativ 3 zile de balaceala in Oceanul Indian si stat la soare cat de mult posibil, am plecat in data de 01.05.09 catre Singapore. Drumul cu avionul a fot destul de scurt, dar cu mult somn…
Odata ajunsi inapoi in orasul numit si “Bijuteria Asiei” ne-am intrebat ce sa facem. Dintre toate optiunile, am ales sa mergem la piscina, pe insula Sentosa. Asa ca ultima seara, ca si prima de altfel, ne-am petrecut-o tot balacindu-ne.
Dis de dimineata in data de 03.05.09 ne-am luat La Revedere de la Singapore cu gandul ca il vom mai vizita si alta data.
Dupa alte 16 ore de zbor, seara tarziu, am ajuns si in Londra, obositi de numa-numa.
Ultima zi de concediu ne-am petrecut-o impreuna cu Liane prin Colchester , care btw am aflat ca este cel mai vechi oras al Marii Britanii si prin Clacton-on-Sea, un orasel de la Marea Nordului extrem de cochet, aflat in apropiere.
Asa a venit si sfarsitul concediului de exceptie.
N-a fost bai pentru ca ne-am intors acasa extrem de bucurosi pentru toate lucrurile/locurile superbe pe care le-am facut/vazut in Asia. Totodata am inceput deja sa ne gandim la urmatoarea destinatie.
Dupa lungi si nesfarsite dezbateri, Dobrestii au votat in mai putin de 2 secunde ca aceasta va fi Noua Zeelanda.
Acum a venit momentul ca aceiasi Dobresti va multumeasca pentru atentie si sa va asigure ca blogul va fi modalitatea noastra de a va spune ce mai facem, cu ce ne mai ocupam, pe unde mai calatorim, ce planuri de viitor ne creionam si lista poate continua.
De asemenea va asteptam si pe voi cu comentarii, idei faine, intrebari.
Cu pupaturi si imbratisari,
Dobrestii
Da, dupa cum va spuneam in postul anterior am ajuns in Sanur, ne-am speriat de nivelul oceanului si in dimineata urmatoare ne-am revenit pentru ca am gasit oceanul la locul lui, adica langa plaja, nu cu 2m mai jos cum era in seara precedenta 
Am inceput sa cautam un locsor pe plaja care sa ne ofere si umbra (pentru mine) si soare (pentru nevasta, sa shoparleasca la soare toata ziua) si dupa vreo 10 minute de cautari am gasit ceva sub un copac, intr-o zona foarte linistita a plajei. Toate bune si frumoase, am stat mult la soare si spre seara am mers la Randy’s, un restaurant foarte dragut, in care am stat alaturi de patron (tatal lui Randy ), care e insurat cu o canadianca, restaurantul fiind cu specific indonezian si canadian, dooh. O treaba foarte tare era ca van Randy (numele de scena al patronului) era si cantaret, ne-am uitat la ceva DVD cu video-clip-uri de ale lui si toate astea ne-au facut sa mergem la el si in seara urmatoare.
Pana una alta, a doua zi am mers din nou la plaja (in timp ce Radu a facut o plimbare pe bicicleta in sudul insulei Bali) si am gasit o alta locatie, de data asta cu sezlong moca si hot-spot de Wi-Fi gratuit Stand noi asa si admirand plaja minunata (vezi si ceva foto), se apropie de noi un nene care vrea sa ne vanda ceva plimbare sa vedem corali si alte porcarii (aparent). Ne flutura un pliant cu ceva preturi astronomice (35 USD/pers pentru 2 ore de snorkeling). Noi l-am cam ignorat, i-am bagat placa ca suntem in ultimele zile de vancanta si ca nu mai avem bani, el a tot scazut din pret pana cand am ajuns la 15 USD pentru amandoi, renegociati de noi la 145.000 IDR, adica aprox 10 EUR.
Nu stiam la ce sa ne asteptam, eram chiar putin sceptic vis-a-vis de promisiunile facute de nenea ala, asa ca asteptam sa aduca barca langa noi, ne urcam in ea si ne punem in miscare. Dupa urcare observam ca barca avea doua portiuni transparente pe fund si am inceput sa ne intrebam oare ce-om vedea prin ele. Ei bine mult nisip, apa si alge pana la un moment dat, dupa ce am trecut de un bat infipt in apa, cand au inceput sa apara coralii. Primul efect a fost de woow, quality shit, efect care s-a repetat la fiecare peste zebra sau coral mai mare, sau mai stiu eu ce alte vietuitoare am vazut pe acolo La un moment dat nenea zice: aici faceti snorkeling, asa ca ne punem mastile, vestele si ne bagam in apa. Senzatia e bestiala si nici nu vreau sa ma gandesc cat de fain e sa faci scuba diving printre corali. Practic pluteam deasupra apei, cu capul in apa, benocladnu-ne la corali, pesti si alte cele, aflate la mai putin de 2m adancime.
Dupa vreo ora de invarteala pe acolo am cam obosit si ne-am intors. Am mai lenevit pe plaja si spre seara am mers la Randy’s. In ultima zi (cea in care am si plecat de altfel) am fost din nou pe plaja, Radu era deja fan mancare de pe plaja, preparata in niste “zone” precum cea din poza. Noi am zis pas si ne-am multumit cu alte chestii. Chiar inainte de a pleca spre aeroport am incercat sandwitch-urile de la Circle K, foarte bune de altfel, satioase, mari si ieftine Pentru drumul de aeroport am vorbit cu un nene de pe strada (sunt zeci, sute care numa 5 cuvinte stiu: taxi? transport? afternoon, maybe tomorrow? ) si ne-a dus cu 60K IDR, adica vreo 4 euro.
Zborul a fost lung fiind asa tarziu, am ajuns pe la 1 am, taxi spre apartamentul unde sta Radu si somn adanc pana a doua zi.
Bye bye Indonezia, Bye bye Bali, Bye bye Sanur …
Astazi, 28.04.09, vom pleca catre Sanur, locul unde ne vom petrece ultimele zile de concediu intr-un mod extrem de relaxant…plaja si balaceala in ocean.
Dar pana cand sa va povestesc despre Sanur trebuie sa va spun ca azi toti 3
am negociat de ne-au sarit capacele. Asta pentru ca nu puteam parasi Ubud-ul fara sa mergem si in marea si vestitat lui piata. Un fel de bazar, mai degraba unde poti gasi orice, de la o autentica copie Rolex pana la diverse mancaruri de strada. Experienta a meritat din plin, dar pretul pe care l-am platit a fost toata energia care ne ramasese.
Iata si un exemplu: vreau sa cumpar un magnet de frigider, o intreb pe tanti de la
taraba cat costa, se uita la mine si imi spune 50.000 de IDH (aprox. 3.5 euro). Eu ma uit la ea tamp si ii spun ca e prea mult. Ii ofer 5.000 de IDH. Ei bine de aici au inceput discutiile care nu au durat nici mai mult nici mai putin de 12 minute. Finalul: cumpar magnetul cu pretul de 6.000 de ruphias Este incredibil ce preturi cer turistilor pentru orice.
Dar cu perseverenta oamenii cedeaza si ajungi sa dai o suma cat de cat corecta pe ceea ce cumperi.
Regula nr. I in Indonezia: NEGOCIATI pana la ultimul sfant!
Capcana nr I in Indonezia: CONVERTIREA sumei cerute in lei sau euro! Never do that! Pentru ca vei considera ca e extrem de ieftin, dar de fapt nu e. Asa ca ramaneti cu moneda locala in minte cand mergeti la cumparaturi.
Ok, gata cu piata descrisa prin cuvinte. Pentru mai multe detalii check the pictures
Dupa un pranz cu multe furnici in meniu am luat-o inspre hotel sa ne luam bagajele si sa gasim un taxi care sa ne duca in Sanur. Zis si facut, iar in jur de ora 4:00 pm am ajuns la mal de ocean. Fiindca aici nu aveam nici cea mai mica idee de o posibila cazare, baietii m-au lasat amanet la un net cafe ca sa mai scriu pa blog cat timp ei au plecat in gasirea unei camere mai ieftine de 200.000 IDH pe noapte. Dupa 2 ore au gasit o camera la Keke homestay cu 150.000 IDh pe noapte, 3 persoane, breakfast cu 2 oua in loc de unul.
Cand mi-au spus ca vom primi un ou in plus la micul dejun, am inteles de ce au stat atat de mult
Fericiti si linistiti ca am ajuns la mare unde ne vom relaxa cat de mult putem, am mers la Keke, ne-am dusuit si am luat-o la picior catre plaja. Aici am avut o mica-mare surpriza: apa din ocean disparuse. Panic button, panic button, unde e apa, vine tsunami…
Drept urmare, primul localnic vorbitor de putina engleza a fost luat la intrebari in legatura cu apa si cu se poate intampla. Ne-a linistit spunandu-ne ca incepand cu ora 3:00 pm apa se retrage, iar in jur de ora 10:00 pm revine. Motivul, pozitionarea lunii. Si cand zic ca oceanul disparuse, ma refer la o retragere de aproximativ 2 m a apei. Impresionant.
Cu speranta ca de dimineata vom gasi marea si ne vom putea balaci in ea, am luat-o inspre hotel.
Stati pe aproape ca vom reveni si cu ultimele povestiri din concediul minunat din Indonezia.
All the best,
Dobrestii
